Păi da, șmecheri sunt românii, mai ales ăia de fac fundu’ mare pe scaunele de șefi ale instituțiilor de stat, că repede găsesc ei cum să-ți ia înapoi ce zic în gura mare că-ți dau. Adicătelea, că tot vin sărbători cu zile libere, mahării de la guvern au trâmbițat că ce buni sunt ei și cât de mult se gândesc ei la prostimea care-i slujește, și că aproape că le vine să plângă când văd ce greu o duc ai lor, că n-au timp nici să meargă la baie, când îi scapă. Așa că ei, mahării, în nemărginita lor bunătate, au decretat – vă dăm zile libere! Și ce s-au mai bucurat românii, de aproape că le venea să pupe ecranele televizoarelor când apăreau mahării cei buni și milostivi. Asta până a doua zi, când cei cu fundu’ mare le-au și tradus: sigur că vă dăm zile libere, da’ până când vi le dăm, ia veniți voi la lucru în fiecare zi câte o oră-două, în plus, sau lucrați voi și sâmbetele care or mai fi până la zilele libere. Hă hă! Și plebea, ce să facă, că nu poți să scuipi în sus, că tot pe tine cade, așa că, la muncă, dragi tovarăși, să sărbătorim zilele libere prin muncă. Și-atunci, unde-i ziua liberă? Că, pe principiul ăsta, puteți mări salariile în fiecare lună, da’ nu oricum, adică să aducă proștii de acasă bani, în fiecare zi, apoi îi dați înapoi la sfârșit de lună și le ziceți că le-ați mărit salariile. Na, că v-am mai dat o idee despre cum să-i prostiți pe proști.