Ciudată treabă asta cu iluminatul public. Că ori se face economie, pentru că, de, e secetă, și mai poți primi și amendă dacă-ți speli mașina la furtunul alimentării publice, ori nu mai știi cum să urci singur pe stîlp, ca să schimbi nenorocitul ăla de bec, ce noaptea, la comandă, doar se înroșește un pic, ori face ca stroboscopul, așa, ca să-ți dea impresia că ești războinicul luminii.
Și începi a te gîndi logic care-i faza și nulul, ca la curent, da găsești numai pămîntarea. Că, de ești norocos și prinzi pe cineva la electrica, ăia, de voie, de nevoie, îți răspund în călduri mari, că nu e treaba lor. Că ei îs doar cu contoarele și facturile. Normal, de ce să se mai încurce cu treburi de astea ieftine, ca cum iluminatul stradal. Dar, tot ei, îți zic, amabil, cînd observă că începe să se umfle în tine splina și e pe care să începi a scoate din gură tot felul de rahaturi fluorescente, că primăria e cea care schimbă becurile pe stradă. Că contractul cu becurile e cu altă firmă. Numa așe, de chichi, să nu mai știi încotro s-o apuci, prin beznă. Noi știm că cînd ai două ceasuri, niciodată nu poți fi sigur de ora exactă, dar cînd două firme se ocupă de același lucru, ia ghici ce iese? 3, 2, unuuuuuuu, în cor, îîîîîîîîîîghhttt! Măcar ce bine ne scremem.