Scrierea asta e dovada vie că nu tot ce fîlfîie din aripi se și trage pe țede. Uneori, ca acum, poate chiar mai des, țedea aia ți-o înfige direct în cur.
Mă hotărîi deci să-mi iau și eu niște tropotitoare de alea speciale de munte, de umblat pe coclauri. Ăsta-i adevărul. În orice meserie, jumate din muncă ți-o fac sculele. Scula asta de o tragi pe picioare e foarte importantă cînd ai de urcat, coborît fel de fel de pante și trasee nemarcate, nasoale, înclinate ca dracu și alunecoase. Că m-am cam săturat să tot port după mine și pe mine bocănceii aia de clujana care, multumescu-ți ție Doamne, îi am de fo 10 ani și-s tăt ca noi. Doar că au vreo 4 kile juma și-s mai mult pentru format piciorușele cu fibră de mușchi longitudinali, faini, decît pentru a te cățăra. Ale mele, piciorușe, carevasăzică, îs deja ok.
Și mă învîrt eu de fo 2 luni juma prinprejurul unui sait ce oferea ghetuțe de astea de plimbat pe coclauri, la un preț mai de-al nostru. De buzunar mai strîmt. Că chiar nu-s genul care sparge 5 bătrîne într-o seară în barurile de la malul mării. La naiba, nici nu mai știu cum arată malul mării. Mai degrabă, îs genul ce mîncă o saptămînă mure pe vîrf de munte și apoi face caca direct gem. Cu un pic de scremut în plus, o scot și sub formă de compot.
Și cum ziceam eu de învîrtit tot așa, pe saitul cela de i se zice lytos, că musai să-i dau numele, că altfel chiar n-are haz, dau peste niște ghetuțe faine, cu talpă de aia de înfășori asfaltul după tine, de reține apa și împiedică transpirația piciorului, deci tot tacîmul, așa cum trebe. La 120 de lei. Fac rapid comanda, iar cînd ajung la prețul final, mai că mi-a picat mirarea fix în plex, cînd văd că transportul mă mai costă patrujnouă de lei în plus. Cu Fan Curier. Mă, zi-mi și mie, cum nenorocirea mea să mai fi fan curier, la prețul ăsta?
În fine, după vreo lună, timp tehnic necesar să-mi secătuiască înjurăturile din vorbirea proprie a vocabularului meu la adresa lor, reiau comanda și o fac. Totul în regulă și în cîteva minute îmi vine confirmarea comenzii pe meil. Adicătelea pantofi bla bla bla, preț final 169 lei. Deja am și început să-mi fac trasee imaginare cu pe unde i-aș băga. Nu pe ăștia de la Fan Curier, pe ei îi lăsasem acolo, unde i-am băgat în prima fază.
Ei, fratele meu, peste două ore mă sună o voce suavă de femeie. De ce zici că doar femeie poate fi cea cu voce suavă? Pentru că sigur nu era bărbat. Și-mi zicea vocea aia suavă de femeie, mîngîindu-și parcă cuvintele pe care le strecura și le împingea cu limbuța ei de operator telefonic printre dințișorii ei albiți, că, hm, grrr, știți, e o greșeală pe sait, că pantofii ăia costă de fapt 190 de lei, nu 120. Și că dacă îi mai vreau ori ba, ca să știe, îmi trimit comanda ori nu.
Măi omule, am trecut și eu prin fazele alea minime educaționale în ale logopediei, deci alea cu limbile, și îmi dau seama că, vorbit, osutădouăjlei cam sună la fel cu osutănoujlei, dar, bre, cifric și arăbește vorbind, doiul nu seamănă mai defel cu nouă.
Ei, ia ghici ce i-am răspuns mimicuței de la capătul drotului? Hai să te văd tu cum stai cu luatul online?