Că Zalăul are probleme cu apa, se știe de când Zalăul, ba mai mult, de la atâta frământări că cum să se facă ca să fie apă, să nu mai facă zălăuanii pe sacagiii toată ziulica, problema a ajuns până hăpt departe. Fix până în Tibet, acolo unde, călugării, oameni buni, când au dat cu spiritu’ de problema apei zălăuane, venită pe căi numa’ de ei înțelese, s-au pus toți pe meditat, să facă cumva să rezolve problema, că ăilalți, autoritățile sălăjene, cum ar veni, au dat bani mulți, apoi au mai dat și mai mulți bani, pe tot felul de proiecte și studii – că doar trebuie să trăiască și bietele firme de consultanță – da’ tot degeaba. Așa că, într-o dimineață, de la atâta meditat, Dalai Lama a dat cu karma de capătul problemei. Și cum el n-are nevoie de internet să trimită mai departe, a dat cu undele karmice în direcția Zalăului. Da, da’ nenea consiliu județean și nenea compania de apă, fiindcă, de obicei, uită sau, mai degrabă, habar n-au să deschidă contu’ karmic, n-au recepționat nimic. În schimb, au ajuns undele karmice încărcate de apă la o firmă particulară, de p-aci, care, odată umezită, a dat de apă. Și nu oricum, ci mai ceva ca la Borsec. Și, dacă tot a dat de cornul abundenței H2O-ului, ce și-a zis: “Bă, hai să nu fim egoiști și să bem apă până facem broaște în burtă, mai bine dăm și la alții”. Zis și făcut. Așa că, după atâția, nu numai că s-a găsit apă în Zalău, da’ e atât de multă că se poate îmbutelia și da și la alții, care n-au. Vezi consiliule că este apă? Și încă multă, pentru toți, chiar și pentru nezălăuani. Și și plată pe deasupra. Îmbuteliată în sticle, cu etichetă cu tot.