Unii dintre noi au mai prins celebrele raliuri meseșene. Cele încă din ălealalte timpuri. Apoi, pe cele cîteva manifestări asemănătoare de după 90. Dar azi, încă de dimineață bună, șoseaua DJ 108R, la un kilometru de la ieșirea din Treznea, era deja plină de lume și mașini. Echipe de raliu, un adevărat peisaj de racing se întindea, pe o lungime de cîteva sute de metri. Bolizi de tot felul, BMW-uri, Honde, Subaru, Mitsubishi …toate mărcile. Evident, toate mașinile tunate. Pline cu abțibilduri. Înăuntrul lor, cu barele specificie mașinilor de curse, care mențin securitatea piloților. O harababură completă. Mecanici pregătind bolizii, cauciucuri scoase, puse, scoase din nou, motoare ambalate, iar, în cealaltă tabără, organizatorii – Clubul Sportiv Rider s din Satu Mare, cu ACR Sălaj. Forfota celor care musai să fie în zonă: ambulanțe, mașini de pompieri, jandarmi, poliție. Într-un sfîrșit, s-a ajuns la închiderea traseului. 2,8 kilometri, de sus, de pe Europeană, de la intersecția spre Treznea, pînă jos, la 1 kilometru de intrarea în sat. Oamenii încep să vină și să populeze marginea drumului, retrăgîndu-se sub protecția copacilor. Sînt postați arbitrii, punctele de control. Toată lumea intră în dispozitiv. Micul Circ de Sălaj poate începe.
41 de piloți, cu echipaje, 41 de bolizi au fost înscriși la concurs. Normal, s-a făcut o selecție, ca la orice cursă. Există piloți licențiați și cei fără. Hai s-o zicem mai pe șleau. Cei ce fac asta la modul profi și cei care vin să se distreze un pic. Să-și testeze abilitățile. Capacitatea de suportare a mașinilor.
Azi am avut 10 piloți licențiați la start. Dar aș putea să spun că toți cei care au pornit în cursă au fost profi. Și s-au comportat profi. Piloți și echipaje venite de peste tot din țară: Cluj, Satu Mare, Bihor, Maramureș, Hunedoara, Timiș și, evident, Sălaj.
Am amintit mai sus mărcile bolizilor. A fost și un Trabant tunat. Super. Evident, motorul i-a fost de rachetă. Am văzut și o Dacie Sport, de pe vremuri. Chiar și un Opel Frontera a intrat în cursă. Unele mașini arătau ca abia ieșite din dezmembrări: fără spoilere, cu radiatorul și ventilatorul la vedere, fără faruri, iar înauntru, doar scaunul șoferului. Dar cu motoare ce cîntau.
Cursa de azi a avut patru etape. Prima, cea de cunoaștere a traseului. Apoi, una de calificări. Iar, în cele din urmă, două curse pe bune, din care s-a luat în considerare cel mai bun timp al fiecăruia.
Abandonuri
Încă din etapa de cunoaștere a traseului, unui BMW i-a țîșnit apa din radiator chiar pe linia de start. Mașina a trasă pe dreapta. Apoi, unui Mitsubishi trăznet i s-a smuls planetara din cutia de viteze. La intrarea în curse, un alt BMW nu a mai putut porni.
E extraordinar să stai la punctul de plecare al bolizilor, acolo de unde piloții începi să-și încălzească cauciucurile. Direcția. Frînele. Nu te mai înțelegi cu nimeni. Doar rachete în jurul tău. Și fum dens.
La ora 15 și un sfert, o ploaie ce a acoperit jumătate din traseu, a făcut ca raliul să fie oprit. Nu pentru mașini. Pentru aparatura de pe traseu, logistica, ca să fie adăpostită, altfel se rămînea fără nici un laptop funcțional. Și cronometre electronice.
Un Subaru unicat în România
Bernat Lukacs Alexandru, din Șimleu Silvaniei, este unul dintre piloții licențiați care a scos un timp super pe traseu. La clasa lui, CL.7, a luat, de fapt, locul 2. Are un bolid Subaru Impreza GC8, două uși, despre care spune că e unicat în țară. Rachetă. Bernat e relativ nou în toată turbarea asta ce ține de raliu. E într-al doilea an de pilotaj curse de viteză. Așteaptă naționalele.
Cel mai bun timp a fost luat de un timișorean, cu un Mitsubishi Evo 9, Szene Raul scoțînd 1 minut, 37 secunde, 97 sutimi la prima manșă. Hai s-o zicem așa: aproape 3 kilometri de drum în pantă, acoperiți într-un minut jumate.
Cum am zis la început, fiecare pilot s-a dovedit a fi profi. Pentru că bătălia s-a dat pe 6 clase de concurs (2,3,4,5,6,7) și fiecare clasă a avut 3 piloți premiați, locurile unu, doi și trei, putem spune că aproape toți concurenții au fost multumiți. Poate în afară de cei care au abandonat din cauza mașinii. Dar, poate și ei, pentru că acum știu cu siguranță care sînt punctele lor slabe.
Totul e bine, cînd se termină cu bine
Un raliu se termină cu bine, cînd toți concurenții și toți participanții, plus spectatorii se pot retrage întregi. Fără accidentări. Azi a fost o zi bună de raliu. Un sălăjean cu un BMW argintiu a ieșit un pic în decor, doar un derapaj spectaculos în stufărișul de pe marginea drumului, dar totul a fost OK. Putem spune că au fost poate sute de spectatori pe marginea traseului. Deci a plăcut. Iar atunci nu putem decît să sperăm, că ce-i care n-au ocolit vreme de 22 de ani, să n-o mai facă la anul. Ar fi păcat. Toată lumea s-a simțit bine.
Deak Zoltan