Prin parbrizul îngheţat, cu franjurii de gheaţă încă nedezlipiţi de pe marginea acestuia, tatăl priveşte concentrate drumul… Întârziere… Glasul copilului repetă insistent din spate:
– Tată, tată, aşa-i că pădurea e Plămânul verde al planetei?
– Verde! Unde e verde! Ce legătură!… Întârziere… Dar dulceaţa din vocea copilului topeşte atmosfera iar în inima tatălui rămân aceste vorbe: “Plămânul verde…”
Dar uitarea se aşterne. Zile îngheţate şi neprietenoase. Stratul gros al indiferenţei e din nou zguduit. Un alt glas, al altui copil (căci tăticul era înconjurat de sute de copii la locul de muncă) străbate inimi. El strigă oamenilor mari: “Planeta imi vorbeşte, // vrea să vă rog pe voi, // Lăsaţi verzi copacii pentru noi!”
EcOambasadorii de la Şcoala Gimnazială “Simion Bărnuţiu” au ieşit din nou la lucru. Marchează începutul unei luni care vrea să aducă speranţă: “Luna Pădurii”. Cei peste 1000 de copii ai şcolii au cântat, au afişat pancarde, au ascultat pe Irina Lungu VI C, pe Neghină Dragoş- VII A şi pe Ghiurcuţa Daria- V C vorbind despre importanţa pădurii, a fost şi parfum de poezie. Totul îmbibat de VERDE. Fiecare a purtat ceva verde, ca pădurea să redevină verde mai repede şi… să rămână tot verde! Culoarea speranţei.
Copiii vor să fie VERDE!
Acum pentru toţi tăticii o întrebare sfredeleşte inima:
– Tăticule, vrei să fii eroul meu!… Salvează planeta pentru mine şi las-o VERDE!