În 9 decembrie e Ziua Internaţională de Luptă împotriva Corupţiei, zi în care corupții își felicită luptătorii anticorupție care-i protejează, fin’că fac treabă bună de atâta amar de timp. Ăilalți, luptătorii anticorupție, drepții de stat, cum ar veni, îi felicită pe corupți (pe ăia ai lor, desigur, ceilalți, care nu-s ai lor, stau la colț, fin’că “mucles, că dosaru-i la mine”), pentru că nu-i ușor să fii corupt. Nu. De aia, uite că au și ei ziua lor, atâta tot că cineva a așezat și “anti” înainte de corupt, ca să inducă în eroare proștii.

Dar, revenind la Schweighofer, această drujbă austriacă umană, bă, tot aici e. Iar asta chiar dacă se tot scrie despre prăpădul pe care-l face în pădurile românești (se scrie pe ici, pe colo, e drept, că odată se supără anticorupții cei viteji că le superi clientu’ și, poc, îți dau cu dosarul la cap). Ba, mai mult, jurnaliștii de la Envirovnmental Investigation Agency, americani, deci ăia buni, au făcut o anchetă privind lemnul tăiat ilegal și achiziționat de către austrieci, apoi le-au arătat-o și drepților de stat mioritici. Mioriticii au zis “nnnnțțțț, pixelu’ albastru’, deci, clar, nu e adevărat”. Apoi, jurnaliștii de la ORF, televiziunea de stat din Austria, au făcut și ei o anchetă, care arată cum în România s-a tăiat cât a zecea parte din toată Austria. Drepții de stat mioritici au zis, din nou, “nnnnțțțț, pixelu’ albastru’, deci, clar, nu e adevărat”.

În tot timpul ăsta, Schweighofer rânjește liniștit și întoarce banii cu drujba, din obișnuință. Un gest democratișăn, capitalistăn de dreapta, naturlich, ba chiar tehnocratăn, în esență. Așa, ca să le facă în ciudă mioriticilor. Și uite că poate. Cum de ce poate? Fiindcă e lăsat să facă asta, mai ales că, după ce și-au luat țara înapoi, primul lucru al dreptacilor a fost să zică că nu-i corect să nu-l lăsăm pe Schweighofer să taie, că e concurență neloială. Plus că, dacă-i Uean, doar nu ești prost să-l anchetezi. Așa că, pas cu pas, copac cui copac, pădurea românească dispare. Evident, după ce o să dispară, degeaba o să se mai spună, rar și apăsat “Stop, și de la capăt!”, pentru că nu o să mai fie capăt, o să fie doar stop.

Deocamdată, anticorupții cei mai de seamă ai țării sînt ocupați cu scenariul la un nou film de succes – “Strada 2”, gata pregătit pentru când comuniștii cei răi – rușii, chinezii, marțienii, ba chiar și copacii ăia mai bătrâni -, o să se ia de clientul lor cel darnic și bun, care seamănă, așa, după sacul cel plin, cu Moș Crăciun, sac din care el, Moșul, care știe ce-și doresc drepții de stat, face cadouri peste cadouri.

Bine, asta zic oamenii răi, cei netehnocrați, care nu se scoală întotdeauna pe dreapta. Noi, restul, dezavuăm. De aia, degeaba tot puneți, bă, mioriticilor care sînteți, poze cu munți defrișați, cu păduri cărate la greu cu camioanele, ori cu polițiști care păzesc convoaiele ăstea cu lemn tăiat ilegal. Bă, toate astea nu există. Pentru că, se știe, pixelu’ albastru nu minte niciodată.