Probabil că tuturor ni s-a întâmplat să ne imaginăm cum arată Crăciunul sărbătorit pe o plajă scăldată în soare și în apele verzi ale oceanului, iar unii au și cunoscut această experiență din cadrul perfect al unei vacanțe exotice. Cum este, însă, să trăiești zi de zi cu nesfârșitul oceanului sub fereastră, iar sărbătoarea Nașterii Domnului să o împarți cu ceilalți români din micuța comunitate din Honolulu – iată ceva ce nu este la indemana oricui. Pentru Lavinia Jula și familia ei, Hawaii este acasă și, din îndepărtatul arhipelag, urează românilor Crăciun luminos, cu bucurie in inimi și liniște în suflete! “Mele Kalikimaka!”

– Tu și familia ta frumoasă locuiți de foarte mulți ani în Diaspora. Cum ați  ajuns, însă, tocmai în Hawaii, un paradis verde și colorat la care majoritatea planetei doar visează?

– Într-adevăr, este una din cele mai exotice destinații de pe glob și mulți sunt cei care și-ar dori să locuiască aici și să aibă un trai liniștit într-un colț uitat de lume. Cu ajutorul lui Dumnezeu am ajuns și noi aici acum 3 ani, când am decis ca pentru o vreme să  ne mutam din Chicago în statul curcubeelor, cum mai este numit Hawaiiul. Soțul meu a primit o ofertă nouă de muncă  și astfel am ajuns să locuim aici și să ne bucurăm în fiecare zi de frumusețile pe care le oferă această insulă.

–  Cum a fost procesul de găsire a unei locuințe?

– Să închiriezi un apartament în Statele Unite, în special în Hawaii, unde prețul chiriilor este exagerat de mare, nu este simplu deloc. Cerințele de închiriere sunt foarte multe și, in ciuda prețurilor ridicate, apartamentele se închiriază foarte repede. Cel mai mult contează să ai un credit score ridicat,  iar acesta este determinat pe baza istoricului de plată de-a lungul anilor al fiecărei persoane în parte. În Statele Unite, solicitarea raportului de credit score face parte din cererea de închiriere, astfel încât proprietarul să aibă o idee despre cât de responsabil ești cu banii și dacă îți permiți să plătești chiria. Dacă ai animale de companie, cum este cazul nostru, este și mai greu să îți găsești o locuință, întrucât  mulți proprietari nu acceptă animale sau, dacă acceptă, trebuie să plătești depozit și o chirie lunară pentru fiecare animal de companie. Mai întâi a venit soțul meu aici și a locuit cu câțiva colegi de muncă într-un apartament închiriat și plătit de compania la care lucra. După câteva luni, am început să caut chirie prin intermediul internetului, eu sunam și vorbeam cu proprietarul sau managerul imobilului pentru a stabili data și ora la care se putea vedea apartamentul și soțul meu mergea sa îl vadă. În felul acesta ne-am găsit prima locuința.

–  Cum sunt serviciile publice în Hawaii, aspect important pentru o familie tânără și cu copii?

– Acesta este un subiect vast, sunt multe tipuri de servicii publice, iar în Hawaii, ca și in alte părți, sistemele de asigurare a serviciilor publice variază în funcție de tipul serviciului, unele au nevoie să se modernizeze pentru a fi capabile să  îmbunătățească serviciile pe care le oferă,  iar altele sunt eficiente și de calitate. Aș putea spune că,  în general, Hawaii asigură cetățenilor săi servicii publice la nivel local necesare unui trai decent.

–  Care a fost cea mai mare provocare cu care v-ați confruntat până acum?

– Când noi ne-am mutat aici, am închiriat un apartament în centrul orașului Honolulu, dar condițiile nu erau tocmai bune. Atât in exterior, cât și in interior, totul părea curat, îngrijit, bine pus la punct, dar la puțin timp după ce ne-am mutat, au început să apară gândaci de bucatarie și, oricâtă curățenie se făcea, erau din ce în ce mai mulți. Am încercat diferite metode, dar nu am reușit să scăpăm de ei în toată perioada cât am stat acolo. Din păcate, această problemă persista în Hawaii și foarte multe clădiri sunt infestate cu aceste insecte.

Să trăiești în spiritul “Aloha”

– Cum este populația arhipelagului hawaiian, comparativ cu restul cetățenilor americani și cu europenii?

– Spiritul cultural al statului Hawaii este “Aloha”, ceea ce reprezintă modul în care oamenii ar trebui să se trateze între ei, adică să trăiască în pace și armonie împreună, astfel încât se îmbrățișează fraternitatea și egalitatea fără a se ține cont de diferențele dintre oameni. Lumea este veselă și relaxată, parcurile și plajele sunt pline de oameni singuri sau grupuri care fac sport în fiecare seară înainte de apusul soarelui. Făcând o comparație între Hawaii și Chicago, viața aici este mult, mult mai liniștită, iar oamenii sunt mai prietenoși. Iubesc Chicago și mă simt cel mai acasă acolo, dar, din păcate, violența și crimele sunt în creștere și nu îți oferă siguranța unui trai liniștit. Aș vrea, totuși, să vorbesc și despre un aspect al Hawaiiului mai puțin plăcut și pe care mulți nu îl cunosc. Aici sunt foarte mulți oameni fără locuință, mai mulți decât am văzut oriunde am fost in Statele Unite. Majoritatea sunt hawaiieni nativi. Ei dorm pe unde apucă, pe plajă, prin parcuri, alții au corturi instalate pe marginea drumului. Din păcate, viața în Hawaii este foarte costisitoare. Ca sa închiriezi un apartament trebuie să plătești lunar cel puțin 2000$, iar cheltuielile minime pentru o familie sunt de 6000$, astfel că oamenii nu mai reușesc să facă față  și ajung să trăiască  în stradă. Este foarte trist să  vezi  condițiile în care trăiesc zi de zi acești oameni și dificultățile cu care se confruntă.

–  Cum este să te trezești în fiecare dimineață și să ai largul albastru al oceanului dincolo de sticla ferestrei?

– Știi momentul acela când te trezești într-un loc și ai impresia că visezi, că nu e real? Asta mi se întâmplă mie de fiecare dată când ma uit pe geam și într-o parte văd oceanul, care parcă în mod miraculos își schimbă culoarea de fiecare dată când îl privesc,  și in cealaltă parte impunătorii munți Ko’olau, care mă uimesc întotdeauna cu măreția lor. Nici o fotografie nu poate surprinde cu adevărat spiritul și frumusețea acestui loc.

– Ce gătește familia Jula cu încântare  din bucătăria hawaiiană?

– Nu gătesc deloc mâncare hawaiiană. Am gustat tot felul de mâncăruri, mai simple sau mai sofisticate, mai ieftine sau mai scumpe, la restaurante de lux sau acasă la diferite persoane, dar cel mai mult iubesc bucătăria românească din Ardeal. 

– Din ce ai văzut până acum din statul care v-a devenit casă, care crezi că  este marele stereotip referitor la Hawaii?

– Mulți oameni au impresia că în Hawaii majoritatea locuitorilor sunt hawaiieni nativi și că femeile umblă îmbrăcate în acele costume minuscule ale dansatoarelor Hula. Hawaii este un loc divers, iar oamenii care locuiesc aici vin din toată lumea. Cea mai mare parte a populației este alcătuită din asiatici, în timp ce hawaiieni nativi sunt doar vreo 10 la sută și bineînțeles că nu vezi pe stradă femei îmbrăcate în costume Hula. 

“Casa mea o simt aici, în State”

– Ce faci cand te încearcă rău dorul de casă?

– Îmi doresc foarte mult să merg în  vizită în  România, nu am mai fost de aproape 15 ani,  dar casa mea o simt aici, în State. Octavian, soțul meu, însă, tânjește după locurile natale, după casa bunicilor, unde a crescut și și-a petrecut o mare parte din copilărie și adolescență, după tot ce înseamnă viața la țară. El încearcă să  meargă cât mai des in România, tocmai pentru a-și mai potoli dorul de familie și casă. Abia ce s-a întors de vreo luna dintr-o scurtă vizita in România. 

–  Cât de des reușiți să vă vedeți familia, și nu ma refer online?

– Mama mea vine în fiecare an în vizită  și stă cu noi 6 luni, atât cât îi permite viza. Pe fratele meu nu l-am mai văzut de vreo 15 ani, el împreună cu familia locuiesc în Spania. Îmi doresc tare mult ca într-un viitor apropiat să reușesc să ajung pe la ei.Octavian are o familie numeroasă, are 11 frați și mulți locuiesc în Irlanda, din păcate ei nu reușesc să se vadă foarte des.
Crăciun în familie și la biserică.

–  Cum vă pregătiți să întâmpinați Crăciunul, la temperaturi care ridică mercurul la peste 30 de grade in termometru?

– Chiar și în Hawaii la temperaturi ridicate și fără zăpada, Crăciunul este acea perioadă din an când orașul este îmbrăcat în haine de sărbătoare, pe stâlpi, pe copaci, la fiecare colț de stradă atârnă luminițe, steluțe, ghirlande, oriunde privești, peste tot ești întâmpinat în această perioadă de lumina Crăciunului, dar mai presus de toate acestea, izvorul bucuriei noastre vine din sărbătorirea nașterii Domnului, care a venit în lume să ne salveze și să ne mântuiască. Bineînțeles că aici Crăciunul nu are același farmec ca în România, însă este și în Hawaii o micuță comunitate de români și o biserică românească pe care o frecventam des. Și în acest an, ca în fiecare an de când ne-am mutat aici, vom sărbători Crăciunul în familie și cu prietenii de la biserică. 

“Viitorul îl știe doar Dumnezeu”

–  Hawaii este căutat și pentru iubitorii sporturilor de apa extreme, gen surfing și curse de canoe. În ce măsură vă tentează să încercați un asemenea sport, dat fiind că la trântă cu peretele muntelui v-ați luat deja?

– Pasiunea mea este muntele și ori de câte ori am timp merg la hiking, deoarece îmi place să descopăr locuri noi, să respir aer curat și să  am contact cu natura. Orice parte a muntelui știe să te surprindă de fiecare dată cu câte ceva și să-și lase amprenta foarte bine asupra ta. Mi-aș  dori să încerc sporturi noi, dar nu am timp, iar soțul meu nici așa, el muncind de cele mai multe ori 14-15 ore pe zi. 

–  Unde vă vedeți, la anii de pensie? Înapoi în România sau tot departe de țara natală?

– Părerile sant împărțite, soțul meu își dorește foarte mult să se mute înapoi in România, iar eu vreau să rămân în State, însă viitorul îl știe doar Dumnezeu. Până  atunci, continuam să ne bucurăm de viața pe care El ne-o oferă aici. 

– Un gând pentru românii de pretutindeni, în prag de sărbători?

– Să aveți un Crăciun luminos, cu bucurie in inimi și liniște în suflete! Mele Kalikimaka!