Farmaciile și barurile. Astea-s afacerile cele mai de succes în România, că barurile-s pline tot timpul, iar la farmacie ajungi că vrei, că nu vrei. De aia-s baruri și farmacii la tot pasul. Barurile, dă-le-ncolo, da’ farmacia, acolo unde mergi să-ți iei pilule ca să te faci bine, ar trebui să lase cifra de afaceri pe locul doi, că, nu-i așa, oamenii-s iubitori. Numa’ că, nu-i chiar așa. Că prețurile la pilule nu-s la fel în două farmacii, darămite la toate, chiar dacă distribuitori nu prea sunt mulți, că ăștia-s în stare să-și de-a în cap unul la altul, numa’ să fie ei ăia care vând mai mult. E, și dacă toate farmaciile iau cam din același loc marfa, atunci de unde diferența de preț? Da, da, știm, fiecare își face propriul plan de afaceri, că-i capitalism, adică democrație, cum ar veni. Da, da’ totuși, la o farmacie cutia cu pilule e 14 lei și 50 de bani, la alta e 17 lei și 90 de bani. Cam mare diferența, nu? Și, nu știu dacă se vede cu ochiu’ liber la toți, da’ cu cât e mai aproape farmacia de spital, cu atât e mai mare prețul la pilule. Că cum vine asta? Oarecum un fel de “lasă, că aștia se grăbesc și le trebe musai acuma medicamente, așa că zi-le preț, să fie cum trebe, că de aia au halatele buzunare mari, să fie umplute.” Plus că multe din pilulele astea – și asta nu o zic io, că au cam fost scandaluri destule, care, evident, s-au băgat sub preș, atunci când a primit fiecare partea – sunt apă chioară, mă rog, praf chior, bine, hai fie limbaj tehnic, excipient chior. Placebo cum ar veni. Adică nimic, doar autosugestie. Da’ cam scumpă autosugestia asta. E drept, mi s-a întâmplat de câteva ori ca farmacista să-mi zică “nu luați din ălea, că nu-s bune de nimic, mai bine beți ceai”. Da’ asta se întâmplă rar, că, de obicei, ți se recomandă să iei cât mai  multe pilule, de toate culorile și formele, să fie bine pentru toți – ăia care le fac și ăia care le vând. Pentru ăia care le cumpără, de ce să fie bine, că dacă li-i bine, cine naiba mai cumpără?