O scânteie ne trebuie și luăm foc. Unii au luat foc deja, în timp ce angajații cu gaz la purtător stau și privesc neputincioși butonul de la telefon care trebuie apăsat ca să răspundă, deși, dacă e pe model antic, trebuie doar ridicat receptorul. Cum ce-i receptorul? Nu vi s-a făcut instructajul? Ei bine, e măciuca aia care trebuie pusă la ureche pentru a auzi că cineva din receptor vorbește.

Stimați posesori de gaz, nu vă panicați, că nu e cazul să sunați la pompieri, mai degrabă la ambulanță, că poate au leșinat ăștia pe-acolo, prin birouri, după ce li s-a urcat la cap prețiosul gaz. Luați legătura cu ei să vedeți ce mama naibii fac în timpul orelor de serviciu, de nu răspund la telefon, de-o săptămână întreagă, fir-ar ea să fie de săptămână! Pe la începutul săptămânii, totuși, o doamnă, destul de amabilă, a spus să se revină cu un telefon pentru a se da mai multe informații. Cică ar fi avut auditul pe cap și nu aveau timp de muritorii de rând. Ah, și da, dacă dvs. ați vorbit cu dânsa, înseamnă că toată lumea a vorbit!

Și suni ca un om disperat, dimineața, la amiază, într-o zi, într-alta, o săptămână întreagă. Nimic. Toată lumea e dusă, undeva, într-o lume necunoscută. Halo, aici Pământul! Vă cam jucați cu focul și mă tem că focul e un pic cam inflamabil. Ați putea spune: Așa, și?

Acuma n-ar fi o problemă atâta de mare, dacă n-ar fi vorba chiar de o firmă care se ocupă de distribuția gazului metan. Cu mare îngrijorare ne punem întrebarea oare ce-am face dacă am avea o problemă reală, și i-am suna să vină să o rezolve?Desigur, ar afla de problemă de la televizor ori din ziare, apoi ar zice că ei nu-s de vină, că nu i-a anunțat nimeni. Oricum, misterul acestei tăceri pare de nepătruns, tocmai de aceea, ar fi bine să verificăm dacă toți sunt sănătoși, galbeni de grași și conștienți, că dacă nu, să știm să chemăm ambulanță ca să le acorde un prim ajutor. Că, cine știe, de la atâta gaz or fi făcut și ei gaze, și le face rău la ieșirea dosului.