Acuma, cred că toți au văzut la teveu, de multă vreme încoace, cum, de fiecare dată când se întâmplă ceva rău sau cineva ajunge pe patul de spital, hop, apare și “jurnalistu” și îi bagă microfonul în gură victimei, întrebând-o tâmp: “Da, vă doare? Da credeți că era mai bine să nu fi fost rău?” Și, pe principiul ăsta, un fel de “hai să ne băgăm în seamă, să se vadă cât jurnalism emanăm și numa’ stând, darămite când mai deschidem gura sau băgăm camera în ochiu’ subiectului”, ăștia, jurnareportramanii, cred că tot ce se întâmplă, se întâmplă pentru ei, ca să-i vadă și să-i audă lumea pe ei. Așa că, de cum începe evenimentul, ei  mișună pe acolo, ca muștele, cică să ia un cadru mai bun, în timp ce ceilalți, cu scrisul, stau, întotdeauna, în primul rând, ca și cum de aia s-ar fi inventat primul rând, să poată auzi jurnareportramanii mai bine ce se spune pe acolo. Băăă, numa’ conferințele de presă se fac pentru jurnareportramani. În rest, nu pentru voi vin unii pe scenă sau la cine știe ce eveniment, ci voi mergeți acolo pentru ei. Așa și la a doua zi de la Muza Fest, de aici, din Zalău, ‘ramanul, la început, face un tur, și le bagă camera direct în mufă la ăia de pe margine, care nu prea aveau pe unde să se ascundă, și care mai-mai să deschidă gura mare și să zică “aaaa”, ca la medic, așa, ca gest reflex (un pont: camera are zoom, adică zum, cum se aude la vorbit, cu care poți filma și fără să vâri lentilele în gura oamenilor).  Apoi, hop, cu ditamai camera fix în mijloc, de să nu mai vadă nimeni nimic, că doar dacă-s ei acolo, gata, s-a scris istoria lumii. Și ceilalți n-au ce face decât să se uite cum își trage ăla pantalonii sau se caută prin buzunare. Păi, băăă, nu de aia a venit acolo lumea, să-ți vadă ție curu’, ci pentru ăia de le-ai luat tu fața cu camera ta video cu tot. Evident, când e evenimentul în toi, ăsta se apucă de-și strânge catrafusele, o ia agale printre spectatori, apoi se oprește și întreabă un fârtate într-ale mișunatului (asta în timp ce, în față, cineva încearcă să se facă auzit): “Băăă, da’ tu ce faci aici?” “Ia. Da pleci?” “Hîî, mă duc, că mai am și alte evenimente de filmat.” Și uite așa, jurnareportramanii, plini de importanța denumirii postului, sunt la concurență mare cu muștele. Pentru muște s-a inventat pliciul. Oare se fabrică și pliciuri mai mari?