Azi inauguram o rubrică nouă, un jurnal de autoizolare, început acum 20 de zile, de colega noastră Mihaela Moldovan. Stabilită în Germania, s-a autoizolat cu familia în casă, asa cum au procedat atâtea alte familii de pe bătrânul continent și nu numai. În rubrica nouă se va scrie despre ce înseamnă statul în casă, cu ce provocări și oportunități vine el la pachet, dar și update-uri despre situația crizei Corona în România și la nivel global. Jurnalul nu a fost ținut de colega noastră chiar din prima zi, ideea i-a venit pe parcurs, așadar o parte din însemnări, până azi inclusiv, le regăsiți mai jos, urmând ca în fiecare zi să revenim cu starea de fapt a lucrurilor.

Ziua 20 de autoizolare. Vesti bune. De ieri, Germania a updatat strategia de lupta împotriva corona și a extins testarea la toate persoanele cu simptome ușoare. Orice simptom ai avea, cât de mic, care să bată cu cele descrise pentru Covid19, e de ajuns sa te programezi și ți se face testul. Procedura e simpla, ți se cere numele și data nașterii, apoi ti se recoltează cu un bețișor proba din gat. Totul durează mai puțin de 5 minute, iar rezultatele se dau în maxim 48 de ore, prin telefon.
De aia, in ultimele 24 de ore, Germania a înregistrat cele mai multe cazuri noi depistate, pentru ca a upgradat strategia de luptă, sporind șansele de identificare a tuturor cazurilor cât mai rapid, plus cele ale contactilor, și scăzând automat riscul extinderii bolii.
De asta cred eu personal ca Germania gestionează bine situația Corona.
Azi dimineață la prima oră am fost testați și noi pentru Covid19.

Ziua 19 de autoizolare. Am primit de la mama acum un an un borcan de dulceață, pe care o credeam de coacăze. Cum nu ma omor după ea, l-am tot ținut, până azi, când surpriză! am descoperit că e plin ochi cu silvoita de-aia bună, fiartă ore în șir pe foc. Imediat mi-a bătut inima mai repede, rar mănânc bunătățuri de-astea. Ai mei, însă, urlau lângă mine “Clătiteeeee!!!”. M-am uitat lung la ei și m-am văzut pe mine, stând cu o cafea la geam, afară primăvară verde și plină de narcise, eu cu borcanul pe genunchi, luând încet câte-o linguriță și savurând-o cum se desfatau zeii Olimpului cu nectar, strivind silvoita de cerul gurii, pana simți cojile de prune răsucite și pline de aroma unei toamne și a unei copilării întregi. Liniște în casă și Cohen cântând în surdina. Ce dezmăț! Câtă nebunie infinită!
În realitate, am făcut clătite.

Ziua 18 de izolare. E abia ora 16.30, dar îmi vine să întreb: mai e mult până deseară?
De pictat, am pictat – să știți că vine primăvara, ture prin casă am făcut – aia de la Formula 1 sunt nimic pe lângă noi, ne-am numărat dinozaurii și rolele de hârtie igienică – 11 cu 8, suntem safe, picnic pe covor am făcut, deci serios acum, mai e mult până deseară?