Cântece, descântece şi boabe de dragoste
Vă plac poeziile? Întreb cu aceeaşi candoare cu care era rostită în secolul trecut celebra întrebare „Vă place Brahms?”, deşi admit că exerciţiul de lectură propus azi nu este la fel de facil şi la îndemână precum proza.
Şi totuşi, insist, pentru că am motive întemeiate: la acest început de toamnă, specialiştii în poezie de la Southbank Centre din Londra au făcut un top al celor mai frumoase 50 de poezii de dragoste din ultimii 50 de ani, top în care se regăseşte şi România, graţie poetelor Doina Ioanid şi Nina Cassian. Cele două creaţii puse pe listă sunt „Câinele galben” şi „Donna miraculata” şi vă invit să le descoperiţi mai jos.
“Câinele galben”, al Doinei Ioanid, sună aşa: “Cu inima în mînă, am mers prin oraş, păşind pe prima zăpadă din anul ăsta. Şi inima mea, stropită cu vin şi oţet, continua să putrezească în ritmul celor 37 de ani, în timp ce coţofenele se adunau pe umărul toboşarului. Oasele singure nu mă puteau salva. Nici numele tău, Argentina, pămînt al făgăduinţei. Numai un cîine mare şi galben s-a îndurat de mine, a venit spăşit şi mi-a mîncat inima, fără grabă. Apoi a plecat, s-a îndepărtat spre orizont ca o imensă floarea-soarelui”. (Apărut în volumul “Ritmuri de îmblînzit aricioaica” – Editura Cartea Românească, Bucureşti, 2010).
Cea de-a doua poezie care i-a fermecat pe specialiştii britanici, „Donna miraculata” a Ninei Cassian, are o altă cadenţă: “De când m-ai părăsit mă fac tot mai frumoasă / ca hoitul luminând în întuneric. / Nu mi se mai observă fragila mea carcasă, / nici ochiul devenit mai fix şi sferic, // nici zdreanţa mâinilor pe obiecte, / nici mersul, inutil desfigurat de jind, / – ci doar cruzimea ta pe tâmplele-mi perfecte, / ca nimbul putregaiului sclipind”. (Apărută în volumul “Ambitus”, publicat în anul 1969, la Editura pentru Literatură).
Britanicii de la Southbank Centre din Londra au lucrat la clasament în ultimul an, considerând acest top “o adevărată selecţie internaţională şi diversă din punct de vedere stilistic” a celor mai bune 50 de poeme din ultimii 50 de ani, autorii incluşi în listă fiind din 30 de ţări, de la Sfânta Lucia până la Kurdistanul irakian.
Creaţiile care au pus România în top nu sunt cel mai uşor de digerat, nu împacă toate gusturile, dar nici dragostea ca sentiment nu e filtrată la fel de fiecare din noi. Tocmai de aceea vă propun mai jos alte două poeme, care mie personal îmi sunt balsam pentru suflet oriunde, oricând. Şi fie că vă regăsiţi în cele de mai sus, fie că inima vă ticăie pe versurile de mai jos, să aveţi lectură plăcută. Enjoy!
La obârşie, la izvor,
nicio apă nu se-ntoarce
decât în chip de nor.
La obârşie, la izvor
niciun drum nu se-ntoarce
decât în chip de dor.
O, drum şi ape, nor şi dor,
ce voi fi când m-oi întoarce
La obârşie, la izvor?
Fi-voi dor atuncia? Fi-voi nor?
(Cântecul obârşiei, Lucian Blaga)
…………………………………
Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei,
Ploile proaspete şi plictisitoarele ploi fără sfârşit,
Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor albă, înaltă,
Îmi place să le rup firele şi să umblu cu ele în dinţi,
Să ameţească, privindu-mă astfel, bărbaţii.
Ştiu că-i urât să spui “Sunt cea mai frumoasă femeie”,
E urât şi poate nici nu e adevărat,
Dar lasă-mă atunci când plouă,
Numai atunci când plouă,
Să rostesc magica formulă “Sunt cea mai frumoasă femeie”.
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că plouă
Şi-mi stă bine cu franjurii ploii în păr,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că-i vânt
Şi rochia se zbate disperată să-mi ascundă genunchii,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că tu
Eşti departe plecat şi eu te aştept,
Şi tu ştii că te-aştept,
Sunt cea mai frumoasă femeie şi ştiu să aştept
Şi totuşi aştept.
E-n aer miros de dragoste viu,
Şi toţi trecătorii adulmecă ploaia să-i simtă mirosul,
Pe-o asemenea ploaie poţi să te-ndrăgosteşti fulgerător,
Toţi trecătorii sunt îndrăgostiţi,
Şi eu te aştept.
Doar tu ştii –
Iubesc ploile,
Iubesc cu patimă ploile, înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei…
(Descântec de ploaie, Ana Blandiana)
Iti multumesc tare mult Ale draga, pentru cuvintele bune si pentru inima ta larga, in care incap si eu. Daca te fac sa zambesti cand scriu e bine, dar crede-ma ca e nimic in comparatie cu rasul si buna-dispozitie care ma apuca brusc de fiecare data cand te aud povestind. By the way, musai sa ne facem timp de cafea la Bank si de povestea cu spuchiosul din tren. Musai, musai, stii cum zic??? :* :* :* Te pup si te imbratisez cu tot dragul!
Draga mea mihaela, tocmai am citit cel mai recent articol al tau, Cântece, descântece şi boabe de dragoste…ca intotdeauna ceea ce scrii tu ma umple de emotie, fericire, nostalgie, zimbet sufletesc. Nu ma refer doar la acest articol…articolele tale sunt scrise cu atita dragoste, atita talent si cind trebuie sunt atit de amuzante incit si daca e singura lectura din acea zi, saptamina, an, viata esti deja mult mai bogat cutural decit erai inainte sa le citesti, sufletul tau este deja mai vesel si implinit decit era inainte sa ai placerea sa le citesti si de cele mai multe ori zimbetul nu imi dispare de pe buze de la inceputul pina la sfirsitul articolului imaginundu-mi ca sunt acolo cu tine si bunica la inghetata, ca suntem impreuna prin librarii cautind carti, ca mergem impreuna la magazinul lui abdulah sa cumparam ceva produse rominesti si toate celelalte deliciozitati si minunatii scrise de tine care pur si simplu imi incinta sufletul cind le citesc.
In concluzie, vreau sa iti multumesc pentru ceea ce scrii, pentru ceea ce esti ca persoana, pentru ca esti prietena mea si sa iti zic cu toata dragostea ca este o adevarata onoare sa te cunosc.
te pup cu dragoste,
Alexandra