Când familia ţi se (re)întâlneşte la Londra, afirmaţiile şi exclamaţiile curg una după alta. Hazlii sau ciudate, printre strănuturi sau săruturi, a se citi în cele ce urmează:
• Mini-dialog telefonic în aeroport: -Unde eşti, mami? -La parter. –Şi noi suntem tot la parter, dar nu te găsim. Ah, eşti la parterul de sub parterul nostru.
• -Abia aştept să beau un ceai englezesc! Când comandăm, cerem toţi capucino.
• De ce sunt atâtea macarele în Londra? Pentru că până în 2025 este preconizat că în metropola britanică vor fi construiţi alţi noi 236 de zgârie-nori. Mhm, macarale râd în soare aurii, macarale…
• Mirarea generaţiilor: uaaa, clădirea asta e cu un an mai mică decât mine! E construită în ’58!
• În teorie: Acum că sunt la voi, o să vă gătesc în fiecare zi, să simţiţi că e mama în vizită. În realitate: am mâncat acasă de două ori, restul dăţilor a fost în oraş.
• După 7 ore în muzee, cu picioarele obosite şi urechile lungite de foame, nici limba română nu mai e ce trebuie: pe strada asta nu sunt GROAPE defel. Nici gropi, am adăugat după 5 minute de râs teribil.
• Orice porţie de shopping începe şi se termină cu o terasă stradală şi o ceaşcă aburindă de cafea.
• Statistică: Londra are parcuri mai multe şi mai frumoase decât Frankfurtul şi Berlinul. Şi mai mulţi români. Frankfurtul şi Berlinul au mai mulţi turci.
• De pe orice pod, Tamisa miroase a nucă şi caramel. Pe London Bridge, aroma e completată de sunete de flaşnetă.
• Ana are mere, Mara are mure, Londra are pianuri stradale. Frumoase rău.
• Parcurile londoneze au pereţi. Pereţii au picturi murale imense. Picturile murale au lorzi şi ladies cu joben şi crinolină.

niciun comentariu