Ca de la cer la pământ, aşa sunt unele deosebiri dintre noi, românii, şi germanii cu care te vezi pus faţă în faţă odată ce iei decizia să te muţi – temporar sau permanent – pe plaiurile lor. Sigur, nu peste tot şi nu în fiecare domeniu, dar, repet, acolo unde sunt, deosebirile astea te trag de mânecă şi îţi cer să le iei de bune, nu de alta, dar ca să nu te dea ele pe tine pe spate. Din a mea experienţă la faţa locului, mi s-au fixat în minte şi de suflet, ca prinse cu ace minuscule de gămălie, cam cele ce urmează:

1. Sport şi mişcare în timpul liber
Dacă pentru mulţi români week-endul nemaipomenit este cel petrecut acasă, în căldura şi pufoşenia pernelor şi a propriei canapele, ori la grătar, sub umbră de codru des, germanii ştiu una şi bună: că trebuie să facă sport. Aşa că de dimineaţă bună, familii întregi se pun în mişcare, înarmaţi ca la carte cu de toate: biciclete, role, beţe de hicking ori echipament de escaladă, pentru cei mai aventuroşi. Ideea este simplă: indiferent de condiţiile meteo, coafura rezistă, iar fiţele nu-şi au locul. Întreaga familie, cu căţel şi purcel trebuie să-şi pună muşchii amorţiţi peste săptămână la lucru.

2. Fără magazine non-stop
Dacă eşti obişnuit să ai la colţul blocului sau al străzii cel puţin un mic magazin de tip ABC, deschis 24 de ore din 24, unde să găseşti de toate chiar şi la ore când doar bufniţele mai stau de veghe, vei avea o tresărire neplacută în Germania. Nu doar că nu există astfel de magazine non-stop, dar şi lanţurile de supermarketuri rămân cu lacătul pe uşă dacă se întamplă să fie sărbătoare legală în calendar. Adică ziua aia când ar fi trebuit să fii la lucru, dar pentru că a fost declarată Feiertag, sunt toate instituţiile închise şi toată lumea e ieşită în natură. A se vedea punctul anterior pentru a se înţelege de ce toţi sunt duşi pe coclauri şi doar tu te zgâieşti prin sticlă la produsele din galantar. Cel mai preţios sfat pe care ţi-l pot da este să faci cumpărăturile din timp, fiind mereu cu un ochi pe calendar ori barem să ai mereu în casă nişte ouă şi ceva pâine, cât să-ţi ajungă de nişte pâinică în ou. Asta ca să nu te trezeşti cu dulapul şi frigiderul mai porno ca în familia Bundy.

3. Cumpătaţi cu porţiile de mâncare
Dacă ştim să facem ceva bun şi bine de tot, ca români, este gătitul unor bucate ca la mama acasă, din care să-ţi tot umpli şi reumpli farfuria. E ca în cărţile lui Tolkien, unde poporul ăla mic de hobbiţi lua minim 2-3 mic-dejunuri pe zi, asortate cu tot felul de gustări până la pranz şi de acolo mai încolo, până la cină. Nemţii, însă, nu obişnuiesc să aibă prea multe feluri de mâncare la o masă. Micul dejun este bogat, cu cereale, omletă şi iaurt, dar prânzul are un singur fel – fie el supă ori ceva mai consistent, ca la cină să se servească lucruri şi mai simple. De exemplu, multe familii au tablete de lemn pe care taie branză, câteva felii de şuncă şi un măr sau optează pentru o felie de pâine cu dulceaţă şi o cană de lapte. Şi pace bună, Ardeal!

4. Haine practice si comode
De când am scăpat din comunism, parcă mulţi români au dat în boala cumpărăturilor mai mult și mai puţin branduite. Tam-nisam, în fiecare zi liberă, mall-urile sunt supraaglomerate, de zici că a scăpat întreg poporul acolo, la o tură de shopping pe îndestulate. Şi ce dacă mai e mult până la viitorul salariu? Şi ce dacă facturile bat în tabla cutiei poştale mai s-o facă bucăţi? Majoritatea românilor vrea să se îmbrace bine şi foarte bine, iar dacă se poate cu haine de firmă, al căror logo să fie la înaintare cu litere de-un stânjen, cu atât mai cool. Nemţii sunt taman pe dos. Pentru ei, primordială e calitatea lucrurilor cumpărate. Nu contează că bluza sau cămaşa arată beton, dacă în ea te simţi ca într-un corset din secolul al XVII-lea. Şi nici pantofi cu tocuri nu vezi, pentru ca nemţoaicele nu consideră ca trebuie să-şi schilodească gleznele cocoţate fiind pe catalige, când la fel de cool arată şi în pantofi cu talpă joasă.

5. “Acasa” e sfantă, pentru musafiri există localuri în oraş
Dacă pentru români un musafir se poate înfiinţa la ușă oricând îi pofteşte sufleţelul, în Germania lucrurile sunt bine stabilite: nici măcar părinţii nu dau o raită pe la tine pe acasă dacă nu s-au anunţat telefonic din timp – cel puţin câteva zile înainte, ca să nu mai vorbim de altcineva. Din comoditate, dar şi pentru că îşi privesc casa ca pe un spaţiu absolut intim, nemţii preferă să se întâlnească şi să iasă cu ei în oraş.

6. Vederi, felicitări ori cărţi de mulţumire
Germanilor le place încă să scrie de mână clasicele vederi trimise din excursii, pe când poporul din spaţiul balcano-danubiano-pontic preferă să posteze semnale pe reţelele de socializare ori să trimită SMS. Tot cu aceeaşi grijă nemţii îşi scriu şi felicitări pentru fiecare ocazie pe care o consideră importantă – nuntă, botez, onomastică sau zi de naştere. Ce am găsit interesant este că au şi cărţi de mulţumire care se trimit celor care au luat parte la o înmormântare. În semn de apreciere că ai fost acolo să-ţi iei rămas bun, trimit prin poştă câteva rânduri neapărat scrise mână, dar sar peste clasica masă cu bucate care este specifică în România.

7. Nunta în cerc restrâns
Am asistat la trei nunţi cât am stat în Germania. Una mică şi două considerate cu mulţi invitaţi. Cea mică a avut 11 invitaţi. La celelalte două au fost 40, respectiv 28 de persoane. O mică mare diferenţă între obiceul lor şi cel de la noi. Cam de câteva sute de oameni, diferenţa asta. Dar unde la noi cantitatea poate fi direct proporţională cu darul bănesc pe care mirii îl au la final, la germani calculele matematice trebuie să dea rezultatul 0. Mai pe înţeles: fiecare invitat pune de obicei într-un plic cam 15-20 euro, cât să acopere costul meniului din local. Desigur, vorbim de nunţi absolut fireşti şi nu de cele glamour, în care mirii sunt prinţi, prinţese, duci şi contese – şi credeţi-mă că în Germania sunt şi aşa ceva.