Să trăiască re/evoluția modei că de-o vreme încoace tot încerc să înțeleg anumite lucruri, dar ceva, ceva îmi scapă! Tăt am văzut bolonzănii, da’ ca asta nu! Că de mergi pe stradă și te uiți de la mijloc în jos la unu sau la alta, constați că ar fi necesară o investigație mai îndeaproape a „fenomenului”, ca să te lămurești ce pă unde îi. Probabil te-ai prins că problema vine de la budigăii ăia cu curu’ lăsat până pă gambe. La o primă impresie zici că tăți îs androgini. Mai mult, stau și mă gândesc care o fi fost miza sau muza celor care au croit budigăii universali. Îi simplu. O singură pereche/ Te scoate… cu efecte! Întrebarea-i de ce să prazi atât-amar dă material? Cu ce scop? Îs ei oare pă post de pungă de-aia de te piși pe tine să aibă unde poposi materia? Ori de te-apucă să naști spontan să îți direcționezi odrasla spre marsupiu? …Hmm… Și uite-așa, pentru liniștea mea super invadată de felurite tipuri de izmene, am pornit într-o călătorie spre răspunsul care să îmi satisfacă, și mie, nevoia fiziologică de a pătrunde un mister atât de etanș. Totuși, de unde vin gacii ăia, ce hram poartă? După ce o să afli răspunsul, sigur te vei holba la aparținători ca ăla la poarta nouă. Deci, …tipul ăla de fusto-pantaloni erau purtați mai demult în închisorile americane. Persoanele care îmbrăcau astfel de pantaloni îi purtau cu scopul de a fi ușor recunoscuți de ceilalți, pentru că ăștia ofereau anumite plăceri, ei umblând în pantaloni, și la propriu și la figurat. Era un fel de cod intern cunoscut de cei direct interesați. Acuma nu știu dacă gazelele astea vor să transmită același mesaj, dar îi bine să știe de ce mă holbez, eu și alții care cunoaștem povestea din spatele pantalonilor (la figurat), ca la… felul xxx. Ar fi bine ca purtătorul care are habar despre semnificația pantalonilor, și totuși încă îi poartă, să semnalizeze în vreun fel, că mă ieu și mă duc cu tjv-u în lumea largă și anunț populația globului că umează un al Treilea Război Mental.