Pe scurt, din înțelepciunea prostovanului: “Dacă io nu pot, să nu poată nici altul”

Nu știu cum se face, dar numărul javrelor umane e mult mai mare decât cel al javrelor canine. Iar javrele ăstea umane – din cauza lu’ frustrare, și pentru că, bietele jigodii, sînt oricum reduse mental -,  își găsesc de lucru, lătrând cum știu și ele, de dincolo de monitorul calculatorului, acolo unde se simt ditamai dulăii. De unde frustrarea asta? Poate din cauză că nu-i bagă nimeni în seamă. Ori poate fin’că, deși încearcă în fiecare zi să ajungă la zona mediană, la fel ca rudele lor canine, nu reușesc. De, chestie de mobilitate. Și-atunci, dacă nici ele, javrele umane, nu reușesc să se bage în seamă, bă, frustrarea-i mare.

Acuma, la fel ca în cazul javrelor canine, care, de dincolo de gard, bă, te-ar rupe, așa te latră, când se deschide poarta, se transformă în niște căcăței slugarnici, gata să-ți lingă și tălpile, așa și javrele umane. De dincolo de monitor, sînt dulăi, și latră cât îi țin fălcile (atâta cât mai pot, după încercările repetate și, evident, nereușite de a-și oferi un blow-job, desigur, intelectualicește). Ba, mai mult, pentru că atâta pot, bagă bețe în roate. Adicătelea, referindu-ne la cazul de față, pun și ele, javrele umane, piedici pe facebook, acolo unde le-ar plăcea să aibă și ele parte de ceva atenție. Dar cum nu au, se leagă de ceilalți. Și, uite așa, un cont pe facebook e sabotat la greu. Ăia de la facebook, pe principiul dăm clic, că clicu-i mai presus de toate, le-au făcut pe plac javrelor și au blocat posibilitatea de a posta ori de a distribui articole pe rețeaua de socializare. Că de ce să citească lumea și altceva decât elucubrațiile ridicate la rang de “bă, degeaba zice lumea că-s prost, că io tot deștept sînt” ale javrelor?

Nu se știe dacă, de bucurie, mobilitatea javrelor a crescut atât cât și-ar fi dorit. Cert e că, pentru o perioadă, sabotarea contului de facebook a reușit. Că nu-i greu, e de ajuns un clic, chestie pe care până și căcătorii ăștia ambulanți pot să o facă. Atenție doar, măi javre, să nu folosiți același deget cu care dați clic, ori pe care-l băgați în fund, și când vă scobiți în nas, că s-ar putea să aveți parte de o surpriză. Deși, la cât rahat mănâncă ăștia, s-ar putea chiar să le facă plăcere.

Însă, cum nu rămâne făcută neștiută, javrele se vor trezi cu făcătura în brațe. Nu de alta, dar așa, cine știe, poate o să reușească, în sfârșit, să se lingă acolo unde se scarpină non-stop, recte la chestia aia mică și flască din dotare, chestie specifică javrelor umane. Și nu e vorba despre coada pe care o țin între picioare.