Şi ar mai fi multe de văzut şi spus, dar vorba lungă ne trezeşte o poftă terbilă de-o cafea. Şi nu-i bai, e plin oraşul de cafenele, care tradiţionale, care moderne, care vintage, care îmbrăcate în aer de rock&roll, care lâncezind într-o amorţeală dulce, dublată de ritmuri de jazz. Chiar ai de unde să alegi şi noi am ales. În fiecare zi altceva, cu toate că unele locuri ne-au mers atât de direct în suflet încât cu greu am renunţat la ideea de a le trece iar şi iar pragul. Ce pot să vă spun e că toate au nu doar cafea aromată şi bună, dar şi vitrine largi şi ticsite de checuri, torturi şi prăjituri. Iar dacă te încumeţi să comanzi – noi ne-am încumetat la fiecare cafea comandată – descoperi cu uimire că islandezii îţi servesc felia de yamioşenie însoţită invariabil de o porţie uriaşă de frişcă, numai bine să-ţi îndulcească ziua după vântul rece de afară. Un alt care m-a încântat la culme a fost legat de cărţi. Toate cafenelele astea de poveste chiar se ţin cu scai şi lipici de tărâmul basmelor şi al cuvintelor, în sensul că fiecare are cel puţin un colţ sau chiar doi, trei pereţi îmbrăcaţi în rafturi şi cărţi. Ai de-a face cu cafenele smart, care vor să-ţi picure de toate în suflet, încât să nu mai pleci de acolo. Te cufunzi încet în scaun, după ce ai ales din raft un volum, li te dedai lecturii, sobind pe îndelete din cafea ori capuccino, savurând câte o linguriţă de tort. Şi cum să nu-ţi pice bine şi cum să nu revii, mereu şi mereu?
Că tot ziceam de cărţi, noi ne-am făcut plinul, cumpărând şi înghesuind în bagaj opt noi volume, în engleză evident. Dintre autori, vreau să vi-l prezint doar pe Hugleikur Dagsson, autor islandez pe care îl veţi găsi în toate librăriile, bibliotecile şi cafenelele Islandei, plus în magazinele cu suveniruri. Seria de trei cărţi de benzi desenate semnată de Dagsson şi cumpărată de noi conţine „My pussy is hungry”, „You are nothing” şi „I hate dolphins”. Ei bine, în timp ce britanicii nu doar că s-au arătat rezervaţi ori revoltaţi – spre exemplu The Sun a cerut interzicerea acestor cărţi („Ban this sick book”), islandezii văd lucrurile diametral opus. Le plac benzile desenate ale lui Huglekur, zis Hulli, le place satira lui dublată de un umor negru şi îl pun în rândul artiştilor, în 2006 acesta fiind numit dramaturgul anului pentru creaţiile sale.
Şi pentru că orice volum, carte ori poveste se încheie cumva, povestea noastră hăbăucă în Islanda a ajuns la final taman sub Aurora Boreală. De fapt, ăsta a fost unul din scopurile vacanţei – să vedem pe cer acest fenomen. L-am surprins o singură dată, de o culme situată în sud-estul capitalei (circa 40 kilometri), dar în vecinătatea oraşului Selfoss (10 kilometri). Aurora e uimitoare, fantastică şi noi am privit-o cu ochi mari, simţindu-ne extrem de norocoşi că, în ciuda vremii trăznite, am avut măcar o seară în care să fim doar noi doi şi un văzduh de basm.
Trăgând linie şi adunând, vacanţa a făcut toţi banii şi toate trăznăile, iar de aveţi dor de ducă şi chef de încercat ceva nou, înlocuiţi destinaţiile sudice cu un nord care are de toate, de la plaje cu pietre vulcanice şi oi până la Aurore la orizont.