Inspectoratul cel şcolar a dispus şi impus cadrelor ca, în Săptămâna altfel, să li se vorbească elevilor despre regimul de viaţă sănătos şi să se organizeze musai, da’ musai,  concursul “Promovarea consumului de fructe”, că or primi premii, câte trei galbeni de căciulă pe cap de şcolar. Câţi elevi în şcoală, atâţia galbeni înmulţiţi cu trei. Cum au auzit, cum s-au pus dascălii pe treabă, că vorba – aia de musai, ca de voie bună. Şi au anunţat ei, fiecare prin şcoala lui, cu surle şi trâmbiţe să se pregătească copiii de concurs şi să facă fiecare, cum a şti, ceva mai frumos din fructe şi pentru fructe, că premiile or fi pe măsura efortului lor creator. Şi s-au pus pruncii să-şi golească puşculiţele sau să ceară de la părinţi, bunici, fraţi, vecini câte un leu de cinci să-şi cumpere hârtie colorată, creponată, lipici şi care ce a mai considerat că are nevoie, ca să pregătească ceva pentru concursul cel cu premii mari. Numai că nici nu s-a apropiat bine ziua concursului, că Inspectoratul a şi anunţat că ciu-ciu bani de premii, nu mai sunt, aşa că să uite de ei, da’ că musai să se organizeze şi aşa, că doar răsplată este destulă în viaţa de apoi. S-au cam scărpinat cadrele după ureche şi au mers mai departe, fără să le mai spună pruncilor să-şi ia adio de la premii, că pe unii, în avântul excesului de cuvântător, i-a cam luat gura pe dinainte. Concursul s-a făcut, copiii au participat în număr mare, iar profesorii au fost salvaţi de vacanţă, ca de clopoţel. Numai că în câteva zile reîncepe şcoala şi multe guri or începe să întrebe… şi, premiile?!