• I-auzi! Managementul traficului e nehotărât, adică asta ne spune Marius, în Graiul din 19 aprilie. Adică, ca să înțeleagă și ăia mai grei de cap, managementul ăsta a stat el ce-a stat și s-a tot gândit cum să facă să fie roșu când nu-i verde, da’, ce să vezi, nu s-a putut hotărî să treacă de galben, așa că și acuma stă în cumpănă, cu un picior ridicat. Sau poate se crede câine. Ce e sigur e că e tare nehotărât băiatul ăsta, managementu’ cum ar veni. Și noi care am crezut că numa’ marketingu’ îi fără o doagă la cap.

• Mariuuuseee, ălalalt, de la Magazin, ..’tăi bongarii soarelui, păi ce ai scris în 15 aprilie, că “După cum a început actul patru, se părea că învingătoarea se va decide în decisiv”? Păi se poate câștiga un meci de volei în alt set decât cel decisiv? Sau mai nou se înțeleg înainte de meci care ce face, apoi joacă numa’ așa, de chichi? Că numa’ bongari îs în loc de mingi.

• ‘Napoi la Graiul, ăla din 17, unde căpușele stau și așteaptă să vadă ce sfaturi mai circulă în legătură cu ele. Și circulă. Că ne zice Corina că așa se cuvine, la sfârșit de săptămână, să ieșim la iarbă verde, să ne recreem. Și pentru că mușcăturile de căpușă au existat dintotdeauna – daaaa, să mori tu? – o să ne trezim cu un punct negru sau o zonă pe tegument, apoi ne întrebăm de unde e. Păi, da, chiar că ne întrebăm, ne întrebăm despre ce zonă e vorba și cum fac ele, zonele, să apară? Și ce fel de zone? Că știm că se sărbătoresc zilele zonelor umede. Să fie vorba despre ele? Și dacă da, și-s zone umede, e de bine? Și dacă da, pentru cine – pentru el, pentru ea sau pentru amândoi?

• Marius și Corina și-au dat mâna și ne scriu sus și tare, în titlu, în Graiul din 16 – cică să zâmbim când trecem pe bulevard, că suntem în direct, iar polițiștii se uită la filmări cu șoferii cascadori. Hă? Că polițiștii doar stau și se uită, o știm cu toții, da’ de ce să zâmbim? Mai bine să râdem, iar dacă ne întrebați voi de ce, zicem că de polițiști, dacă ne întreabă polițiștii, zicem că de titlu, că așa ne zice acolo.

• Tuloaaiee, că încă nu-mi revin, după ce-am citit capra cu trei iezi a lui Viorel, din Graiul din 16, care, după o lungă cugetare, se întreabă ce-ar fi făcut lupul hulpav, în mârșăvia lui, dacă exista interfon pe vremea lui? Că poate lupul la ușă nu-i la fel ca la interfon, chiar dacă ar fi adaptat el, lupul, ceva pe măsura circumstanței caprei, cu „lapte-n țâțe și muguri în cornițe”, capră care n-a putut să-și apere iezii neascultători de hămisela lui lup. Alo, 112, e grav! Și nu-i gata. Că nu se lasă Viorel și ne zice că e bulversant, devastator și oripilant pentru ăi mici, care au aflat ei cum iezii au fost mâncați în mod barbar, dar ce-i mai grav și mai grav e că au fost mâncați în mod ireversibil. Viorel, am o veste bună, asta cu ireversibilu’ se poate rezolva. Întâi se modelează o formă din ceva, să semene a ied, se face o matriță, apoi se ia un laxativ și se așteaptă până forma e plină. Apoi se prezintă produsul, cu mândrie, copiilor, și li se explică cum au renăscut ei, iezii, ca pasărea Phoenix, da’ nu din cenușă, din altceva.

• Bulina albă, pentru titlul de nota 10, pe bune, e tot a lui Viorel, pentru “Nu ne vindem țara, o retrocedăm”, titlu apărut în Graiul din 18.

P.S. Cineva, supărat pe Tăndălău, și cam știm noi cine, ne tot bagă bețe în roate pe internet, că cică ba că nu-i, ba că nu-s, acolo, pe facebook. Evident, am rezolvat problema în câteva minute, că de. Așa că, întrebăm și noi: chiar vreți să ne jucăm de-a asta? Că deja știm cam cine pierde.