Așa-i ce mult timp a trecut de când n-am mai scris înc-un rând? Așa-i. Cel puțin așa zic unii dintre cititori, în special Andreea. Așa că, blindați împotriva înjurăturilor și scuipăturilor internautice, îi dăm drumul.

• Unde-s doi, mai ales dacă-s de la Graiul, puterea de exprimare crește. Recte,”Avem karatisti de aur, pe care autoritatile locale nu dau nici doi bani”. Acuma, poate că de vină sînt karateka. Ori, poate, cine știe, tot cu ochii după atletiști, autoritățile țin ăia doi bani în buzunar. Ce se știe e că Eduard+Artur=Mamă ce titlu!

• Bă, cum le zice Eduard, cum le zice acest ziariteka de la Graiul, nu le zice nime’… Și ne povestește el despre istoria recentă a polițiștilor sălăjeni cotonogiți. Și se făcu că unu’, om rău, nemulțumit de răspuns, s-a întins în fața mașinii. Că el nu și nu, vrea buletinul înapoi. Nu l-a primit. Ca urmare, a vrut să-i tragă una în meclă lu’ polițist. Ăla s-a ferit. Ăstalalt, văzând că nu-l nimerește, l-a prins de cămașă și s-a aruncat, cu tot cu polițai, în șanț. ”Si uite asa, Reismuves a fost bagt preventiv la racoare pentru 30 de zile, adica a primit arest preventiv pentru ca s-a luat la tranta cu politistul.” Alt om rău l-a amenințat cu violența pe polițist. Păi da, că putea, la fel de bine, să-l amenințe că-l mângâie de-l ia naiba. Sau, și mai rău, putea să-l amenințe că-l pupă pe gură, că, se știe, țucătura e cea mai teribilă și periculoasă amenințare. Și toate astea ”de fata fiind mai multe persoane, printre care si copii minori”. Copiii majori erau la serviciu, că altfel erau și ei de față. Și poate ar mai fi fost și alții de față, recte morții, sau zombie, cum ar veni, noroc că ăia, la fel cum ne mai scrie ziariteka Eduard, în alt articol din Graiul, erau plecați. Asta se știe din registre: ”Din registrele preluate reiese ca doar din anul 1985 se tine evidenta celor care pleaca spre locuri cu verdeata si fara suspine si fac o halta în cimitir.” Norocul nostru că doar fac o haltă și pleacă apoi spre verdeață. Că altfel cine i-ar fi împiedicat să vină și să ne amenințe că ne pupă pe gură?

• La Magazin, toamna se numără ouăle. Florin le numără cel mai bine, apoi face un rezumat: ”Ouăle (străine) sunt de dimensiuni mai mici, gălbenuşul are o culoare nefirească, portocaliu “spălăcit”, toate acestea fiind de fapt lucruri lesne de bănuit citind pe coaja oului: producător străin, ouă provenite de la găini crescute în baterii şi o dată a producţiei destul de… îndepărtată. Am fugit repede, să văd ce scrie pe ouăle din frigider. Mama lor de ouă, ălea de la mine din frigider erau chiar mai mici, de nu aveau loc atâtea litere. Ori, mai știi, poate pixu’ lu’ ăla de ar fi trebuit să scrie era defect. Și, dacă pixu e defect, degeaba ai ouă mari. Bine, străinii au ouă mici. Clar.

•”Exista parinti care nu stiu cine le-au ucis pruncii, exista prunci care nu stiu cine le-au ucis parintii, exista mame care nu stiu cine le-au violat fiicele, exista oameni batrani care nu stiu cine le-a jefuit in plina noapte casa”. Da, Viorel, și pe lângă toate astea, mai există și oameni care vor să vorbesc cu tine, iar alții care nu vor să vorbesc cu tine, chiar dacă ești de la Graiul. De aia, cine le-a făcut pe toate astea îi de vină.

• Marius, cei însurați care nu știau ce scuze să folosească când mai flirtează cu una, cu alta. Acuma, după ce au citit Magazinul, îți mulțumesc. Recte, după ce au citit cum că ”a rămas complet nevăzător”, lor, spre deosebire de bietul nevăzător, li s-a deschis și al treilea ochi: ”Iubi, cum să-ți explic io, sînt însurat, da’ nu complet, numa’ un picuț. Nu iubi, ălea-s prostii cum că ori ești nevăzător, ori ba. Se poate să fii și nevăzător, da’ totuși să mai vezi câte ceva”.

• Aiaiai, de aia-i bine să respecți dispozițiile legale, că altfel poți să mori. De tot. Norocul nostru e Anca, cea de la Sălăjeanul, care ne scrie despre asta, cu litere de tipar, cum că un inculpat ”a provocat un accident rutier în urma căruia a survenit moartea victimei Covaciu Samuel, ca urmare a nerespectării unor dispoziţii legale”. Păi da, că dacă respecta dispozițiile legale, poate rămânea și topica în viață, și nu murea la vedere, fix în ziar.

• Ce-i ăla un număr? Nu, cine știe să lase mâna jos, că ne explică Artur, în Graiul. Numărul e ăla fără număr (să moară toți dușmanii mei!). La fel cum ”Fara numar, ieri la Gala Olimpicilor, 170 de elevi si profesori au impartit banii oferiti drept premiu pentru rezultatele lor de Primaria Zalau si de Consiliul Judetean”. Ați văzut, băi, ăștia care repede ați ridicat două degete, că știți voi ce-i ăla un număr, ați văzut că nu știți? Nu, 170 nu e un număr.

• Radio Artur, Graiul: ”Primaria Zalau imparte felul doi din ajutoarele alimentare de la UE”. Ar fi împărțit și felul întâi, da’, ce să vezi, s-a vărsat sufertașul cu felul întâi. Deși, s-ar putea, foarte bine, să nici nu fi primit vreodată vreun sufertaș.

• Radio Andreea, Magazin: ”Evenimentul a fost gătduit de către Inspectoratul Şcolar Judeţean”. Gatda, bucuroasă că afară e tăpadă, a tâmbit larg: ”Nii, ninnjeeee…”

• Radio Smaranda, Sălăjeanul: ”Întrebarea zilei – Unii se îmbogăţesc, alţii nu au ce mânca”. O altă posibilă întrebare, la fel de inteligentă, ar putea fi: ”Afară plouă”. Sau, o întrebare și mai și, ”Semnul întrebării nu-i ca punctu” .

• Radio Cristina, Sălăjeanul: ”Tot mai multe victime ale consumului de droguri se înregistrează la nivelul judeţului Sălaj. Cazurile grave au ajuns la urgenţă. Din păcate nu sunt puţini.” La fel, și greșelile sînt puțini. Chiar și zilele de vară sînt tot mai puțini. A venit toamnul.