• Da, de acum fiecare are o șansă. Viorel, după ce a aflat care-i șansa cu pricina, a pus-o la vedere în Graiul, să poată să afle toată lumea. Și anume, “Persoane defavorizate vor lucra in atelierul de coitorie din Prodănești”. Acuma, desigur, toți s-au bucurat de șansa asta, dar cel mai tare s-au bucurat, probabil, cei din Băicoi, băicoienii, cum ar veni, care, odată cu șansa asta, se simt împliniți. Cu alte cuvinte, cei din Băicoi vor putea fi coitori la coitorie. Și, din coi în coi, două câte două, ori la nimereală, paginile Graiului, sigur, o să arate altfel. Viorel știe de ce.

• Marius, în schimb, el e cu durere de Magazin. Nu se știe dacă de la coitorie. Ce se știe e că Stadionul poate fi numit “Stadionul Durerii”, fin’că acolo-i igrasie și mucegai, care, se știe, sînt jalnice. Iar “starea jalnică persistă de mai bine de cinci ani, fiindcă ultimele lucrări la Stadion au fost efectuate în 2007”. Mai bine de cinci ani, adică de opt ani, că 2015-2007=8. Care, desigur, e mai mult decât cinci. Da, ar fi putut fi mai mult de șase ori mai mult de șapte ani, ori chiar de opt ani, dar, din cauza lu’ durere, cinciul a rămas la suprafață. Iar “antrenorii susţin că există mulţi părţinţi care vor să-şi îndrume copiii spre sport, dar în momentul în care văd condiţiile de la Stadionul Municipal rămân stupefiaţi, iar a doua oară refuză să se prezinte la antrenament”. Da, e clar, după ce-i lovește stupefierea, părținții, care nu se știe exact ce sînt, probabil un fel de părinți, nu mai vor să se antreneze. Da’ copiii mai vor? Că de ei nu zice nimeni nimic. Poate de frica părținților.

• Mihaela nu zice nimic de părținți în Graiul, da’ ne zice, în schimb, “cât de șocat e ministrul de soarta copiilor, din cauză că școala dezvolta prea puptin aptitudinile importante.” Da, e puptin, dar, totuși, puptin câte puptin poate devine muplt. Chiar și așa, nedezvoltat.

• Să plou ori să nu plou? Cam așa se întreba ploaia, mai mult la mișto, ca să aibă Cristina ce să scrie în Sălăjeanul. Și, uite așa, absolvenții au pus punct vieții de liceu sub permanenta ameninţare a ploii. Bine, “reprezentanţii Inspectoratului Şcolar Judeţean, în persoana Mioarei Gudea”, ei au fost mai tari. De aia s-au îngrămădit toți într-o singură persoană, ca să-i arate ploii că dacă ea face plou, fac și ei plou.

• Bă, deși poate crea panică, așa cum zice Adi în Sălăjeanul, totuși, dăm copy-paste: “Prezenta neobisnuita in aceasta seara in cartierul Dumbrava Nord. Trecatorii au facut ochii cat cepele cand pe strazile din cartier si-a facut prezenta o vaca in toata splendoarea sa. Muu in sus, Muu in jos! Biata vaca se plimba agale pe strazile cartierului ca si cum ar fi fost de prin partile locului. Unul dintre locatarii blocurilor din zona a coborit cu o galeata plina cu apa pentru a adapa bietul animal satul de iarba grasa si mare cat gardul dintre blocuri. Sa fie oare biata vaca solutia la iarba mare cat toate zilele dintre blocuri? Nu, din pacate, bietul animal scapase din legatoare si a ajuns pe strazile orasului salutand in stanga si in dreapta: Muuuuu!”
Da. Ochi cât cepele, vacă cu splendoare, iarbă mare și grasă, plus “Muuuuu!”, clar, e cu panică. Nu de alta, dar, după unele cercetări mai amănunțite, s-a descoperit că, de fapt, “Muuuuu!” nu e un salut, așa cum crede Adi. Din cauza ochilor cât cepele ale locatarilor, vaca a crezut că oamenii sînt niște extratereștri și, ca urmare, i-a chemat și pe ăilalți extratereștri, bucuroasă că poate reuni familia extraterestră aici, în Zalău, pe tărâmul Dumbrăvean Nord. “Muuuuu!”, vine invazia!

• Marius, via Magazin, zice că nu-i e frică de invazie. Că el știe, din surse sigure, că “ ‘invaţia’ handbalistelor din străinătate afectează mult handbalul din România”. Deci, extratereștrii pot să vină. Handbalistele din străinătate nu. Ca să nu fie cu “invație”.

• “Grindina, cât oul de gâscă, a pătruns nestingherită prin acoperişurile din pânză cartonată. Pereții caselor izolate cu poliester parcă erau ţinte dintr-un poligon.” Da, Viorel, dacă ar fi fost cineva sus, pe acoperiș, să stingherească grindina, plesnind-o cu Graiul, ca la oină, poate că alta ar fi fost situația. Așa, poliesterul, adicătelea chestia aia din care se coiesc… pardon, croiesc cămășile, cravatele ori ce or mai fi, n-avea cum să stingherească grindina la fel de bine ca polistirenul, de exemplu, chestie care, de obicei, se folosește la izolatul pereților. Lasă, poate data viitoare.

• Ana, Regio TV: “Am văzut un copil tânăr cu o carte în mână.” Da, Ana, tu ești norocoasă, că copiii tineri sînt tot mai rari. În general, copiii bătrâni, chiar foarte bătrâni, din cauza lu’ bătrânețe nu mai pot ține cartea în mână. De aia, ei sînt văzuți fără cărți. Eventual un șapte de treflă, că-i mic și ușor.

• La final e cu chestii de perspicacitate, marca Cristian de la Graiu’: “Diferenţa de cinci goluri la menţinut şi la jumătate re-prizei, 9-4 … Cornel Florean a ajuns până în finala Memorialului, unde din păcate pentru zălăuan a fost învins în două seturi, 4-6, 2-6, în faţa orădeanu-lui Lucian Faur … Ioan leitan s-a apropit în sferturi unde a fost învins în două seturi de Ovidiu Popovici din Oradea … Toate trei formatii evolueaza pe teren propriu în penultima etapa … Lupta pentru titlul s-a dat până în ultima etapă, când steliștii au evoluat la Iași, iar contracanditata, ASA Târgu Mureș a primit vizita retrogradatei, Oțelul Galați … Acesta a vorbit şi despre meciul recent pierdut de echipa sa, scor 1-2 cu FC Zalău, explicând că zălăuanii au au meritat victoriea…” Indiciu: bold. Ați perspicacizat?

• Și, după bulinele negre, vin și ălea albe. Recte pentru “Titlul de nota 10, pe bune”. Una bulină albă lui Florin, pentru “Apa trece, grijile rămân”, din Magazinul din 27 mai. Și una bulină albă lui Viorel, pentru “Agricultura cu sapa de lemn”, din Graiul din 28 mai.

Și atât.