• Oglindă, oglinjoară, cam când se sărbătoresc Floriile în țară? În 5 aprilie. Serios? În cazul ăsta musai trebuie s-o informăm și pe Ioana, recte SPS, că acolo șa, la Sălajul pur și simplu, ce să vezi, sărbătoarea-i fix cu o lună înainte, adicătelea 5 martie. Așa scria: “Azi, 5 martie, creștinii greco-catolici și ortodocși sărbătoresc Intrarea lui Isus în Ierusalim sau Floriile”. Noroc cu pontul primit, că altfel rămânea necorectat și, cine știe, băgam în ceață sărbătorile, de fugeau toate din calendar și rămânea doar 1 Mai muncitoresc de sărbătorit. Evident, în 1 aprilie.

• Na, cu sărbătoritu’ am rezolvat, da’ cum rămâne cu furcile caudine? Nu știm, de asta îl lăsăm pe Florin să ne scrie în Magazin, să știm și noi. Și așa aflăm și noi povestea hotărârii trecută prin “furcile caudine”, recte cea legată de tariful pentru spaţiile de depozitare marfă din Hala Agroalimentară. Acuma, ce-or fi avut consilierii de au vrut musai s-o facă pe hotărâre să accepte condițiile ălea înjositoare, nu știm. Oameni răi, ce mai. De aia, chiar dacă Florin era de veghe, oamenii răi au luat exemplul lui Pontius Herennius, un general samnit de pe vremuri, atunci când nu prea existau jurnaliști prin Sălaj, și au atras hotărârea în capcană, și, bă, până nu a zis ea, hotărârea, că se dă bătută și că se face singură de mândra minunii, au hărțuit-o și au tot hărțuit-o. Într-un final, după multe palme peste cap primite de la consilieri, hotărârea a cerut iertare, și a zis că nu mai face. Consilierii, oameni răi, ei nu, Batman-Batman!, că până nu acceptă hotărârea, de nevoie, condiţiile cele grele și înjositoare, ei nu se lasă. Obosită de la atâta pălmuit peste chelie, hotărârea s-a lăsat înjosită. Și poate nu s-ar fi lăsat, dar a citit și ea, la fel ca noi, cum că „a trece prin furcile caudine” înseamnă acceptarea, de nevoie, a unor condiţii grele, înjositoare. Altfel, clar, încă stătea la bătaie cu consilierii.

• Unii, în schimb, scapă de furcile caudine, dar, cad. Ori de cad. Depinde cum vrea Viorel al Graiului. Că dacă știe el că “Garda de intervenţie Nuşfalău din cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă “Porolissum” al judeţului Sălaj a intervenit pentru scoaterea unei persoane de căzute într-o vale pe raza localităţii Ip”, cine sîntem noi să nu-l credem? Totuși, cum e treaba asta cu de căzut într-o vale? Să aibă legătură, cumva, cu extorsiunea unui degajament al unei construcţii de… într-o apă?

• Mai degrabă are legătură cu ora. A opta oră, ori a doua oră. Pentru Blaga și pentru Gorghiu. Nu, nu scuipați, nu se leagă nimeni de partidul cel vechi-portocaliu-nou-galben. Așa zice Viorel, în Graiul: “Vasile Blaga este pentru a opta oră, în timp de doi ani, în judeţul nostru, iar Ghorghiu pentru a doua oră.” Vedeți? Cât pe ce să scuipați degeaba.

• Radio Marius, Magazin: “Lăcătuş, opt goluri într-un meci în Liga a IV-a Sălaj. Şapte din cele 11 reuşite ale chieşdenilor i-au aparţinut lui Petrică Lăcătuş.” De fapt, nu e vorba despre goluri. Un lăcătuș, pe nume Petrică, a trecut prin Chieșd. De opt ori, dar a reușit să iasă doar e șapte. Totuși, de opt ori, doar că o dată a fost gol.

• Cristian știe cum se dau golurile, cu încoratu’ e mai greu. De asta, încă nu a deslușit, deși a avut la îndemână toată istoria sportivă a Graiului, cum a reușit Paula, atleta, să se încoreze. Dar ne-a zis: “Paula Todoran s-a încorat din nou campioană la Semimaraton.” De unde și vorba “încora-ma-ș și n-am cui.”

• Radio Anca, Sălăjeanul: “Un șofer a pierdut controlul maşinii şi a intrat într-un capăt de pod de pe partea dreaptă a direcţiei de mers.” Podul, ca orice pod, avea un cap de pod, dar șoferul, negăsindu-l, a intrat unde a putut, recte într-un capăt. Ori în celălalt capăt.

• Nu copac a căzut peste partea carosabilă. Zice Anca. Că traficul a fost blocat, prin Cliț, fiindcă “nu copac a cazut peste partea carosabila.” Totuși, în continuare, aflăm că “din cauza condiţiilor meteorologice de vânt din această dimineaţă, doi copaci s-au prăbuşit pe DJ 109 E traficul fiind blocat la intrare în localitatea Cliţ dinspre Surduc.” Deci nu e vorba nici despre nu copac, nici despre un copac. Este vorba despre doi. Copaci. Și despre Sălăjeanul, ca să fie oficial. Noroc cu pompierii și moto-fierăstraiele lor, că altfel eram și acum blocați între nu, un și doi.

• Eeee, și e timpul poveștii, via Graiul, desigur. De data asta, Eduard îl lasă pe șefu’, Dan, hai și-un “M, pardon, Ș”să ne arate el cum se scriu poveștile. “Tibi și Radu sunt copii, au nouă ani și bat mingea în curtea blocului prin cartierul Păcii. Se iau la ceartă, că a fost fault, că n-a fost fault. Vine bunicul, îi urechează pe amândoi și îi trimite acasă să-și facă temele. A doua zi, fiecare ia câte un zece la școală. Uite că din tot răul s-a ales și-un bine și n-a ieșit nici o pagubă.” Deci, un tras de urechi la vremea lui face cât un zece la școală. Dacă vine bunicu’. Dar, ce să vezi, Tibi și Radu, vor să se dea mari în cartier, fiindcă, se știe, după blocuri sîntem noi, care te facem pe tine. Și “se fac proiecte pentru drumuri și nu reușesc să pună cap la cap soluția care să avantajeze pe toată lumea; vrea fiecare soluția lui, să se dea mare apoi în cartier că ce s-a făcut au făcut ai lui.” Acuma, probabil de aia nu reușesc să pună cap la cap soluția, fin’că soluția e la singular, și, spre deosebire de câine, nu e la fel de flexibilă și nu ajunge în zona cu cap, cel al soluției, desigur. “De aici păgubește toată lumea. Bunic, cum spuneam, nu avem. În literatura moralizatoare pentru copii, în lipsa bunicului vine un greieraș pe post de conștiință care tot încearcă să-l lămurească pe Pinocchio că e rău pe Insula Măgarilor.” Da, aici are dreptate Dan, toată lumea păgubește. Cum păgubește? Încă nu se știe, până nu se pune păgubeala cap la cap și nu se descoperă Insula Măgarilor. Deși, se pare, păgubeala e pe bază de “Și cetele lor nu se înțeleg.” De aia nu știe nimeni ce se întâmplă cu gunoiul din curtea județului. De asta, zic, ar trebui să vină bunicu’ ori greierașu’. Ori, dacă nu vine nici bunicu’, nici greierașu’, măcar să vină Omul Grăieranjen, că ăsta, țâș-țâș, odată aruncă cu plasa de păianjen și sare de pe Insula Măgarilor fix în curtea Sălajului. Și grăieranjenu’ ăsta nu se sfiește le arate cu degetul lui Tibi ori lui Radu, dar mai ales polițiștilor locali. Apoi, ca să se liniștescă degetul, aplaudă frenetic ori de câte ori apare culoarea galbenă. După care, evident, își aduce din nou aminte de polițiștii locali. Și mai bagă un foileton prin Graiul, așa, ca diversitate de subiecte. Galben, polițiști locali, galben, polițiști locali. Plus cireașa de pe tort, recte lecțiile de istorie a la Eduard. Și când te gândești ce bine ar fi fost dacă ar fi venit bunicu’…

• Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa. Și, dacă am terminat cu poveștile, lăsăm bulinele albe să meargă unde trebuie. Adică, pentru “Titlul de nota 10, pe bune”, la Viorel, pentru “Tunurile și macrișul din economia țarii”, din Graiul din 1 aprilie.

• Și mai dăm două buline albe pentru “Materialul de citit”. Una lui Florin, pentru “Atunci când nu mai putem cu ei”, din Magazinul din 3.04. Am apreciat răbufnirea, de data asta nepartizană, împotriva “rahatului politic” românesc, cel care, așa cum bine zice autorul, e omniprezent și nu dă semne cum că s-ar curăța vreodată. Și o bulină albă lui Viorel, pentru “Ia o gumă de la domnu’ dentist, că ești asigurat, din nou”, din Graiul din 7.04, un articol bine scris, scurt și la obiect.

De data asta, fără comentarii.