• Eeee, și a venit vremea legendelor. Oamenii, cititorii, se așază cuminți pe scaune și așteaptă povestea. Care vine la braț cu Eduard. Care vine la braț cu Graiul. Și ne spune despre Legenda Văii Miții. “Referitor la numele de Mița, aceeași sursă spune că Mița este un nume de alint, obținut prin prescurtare de la Efimița, care la rândul său derivă din Eufemia. Eufemia reproduce numele Euphemia, întâlnit în operele anticilor greci Hesiod, Homer, Tucidide. Se crede că este un nume mitologic, Euphemia având ca părinți pe Poseidon și Europa. Sunt însă și alte surse care consideră că numele de Euphemia derivă chiar din denumirea lui Zeus.” Da. E clar, nu știu cum de nu ne-am dat seama până acum. Zeus se trage din Valea Miții. Ba, mai mult, având în vedere că litera “e” se regăsește și în numele lui Eduard, și în al lui Zeus, se poate trage concluzia cum că Eduard este însuși Zeus. De aia, Graiul devine, încet-încet, mitologic. “Mi” de la Mița. Bă, cum se leagă toate…

• Și de la Zeus, Eduard ne poartă prin timp fix până în vremea când Isus, călare pe un asin, intra în Ierusalim. Acolo unde, zice el pe grăiește, Isus a fost întâmpinat cu flori. Iartă-l, că nu știe ce zice, așa e el. E drept, nici noi n-am fost pe-acolo să vedem cu ce „flori” a fost întâmpinat, daʼ noi îi credem pe cuvânt pe ăia care au fost și care zic că „florile” alea erau, de fapt, ramuri de finic. Finicul e tot una cu curmalul, ăla de face curmale. Nu, nu cur mare. Curmale. Și ca nu cumva să se enerveze (El) și să rămânem fără Florii în anul ăsta (că vezi tu, are și El pretențiile lui, nu intră în Ierusalim pentru orice „flori”), poate ar fi indicat o vorbă bună la asin. Cum ce-i ăla asin? Unii îi zic măgar.

• De la istorie, facem un pas în mocirlă, la politică. La culorile politice, că ce ne-am face fără culori? N-am putea vopsi nici ouăle de Paște, nici cele de politicieni. Bă, dar nici cu culori nu-i prea bine, că uite cum se înroșește Florin de mânie, la vederea culorii roșii (Roșu, Roșu!), și îi înfierează, pe bună dreptate, e drept, pe corupții de azi, de mai să decoloreze paginile Magazinului. Dar, ce să vezi, despre cei care au furat până acum, și despre care se știe, dar nu se face nimic, că așa e ordinul de zi pe unitate, cam ciu-ciu. Dacă nu-i cu roșu, e de bine. De asta, când e portocaliu, recte noul-galben, bă, aici totul e roz. Doar la partizanatul politic nu e tocmai roz. Cel puțin, așa pare.

• Lumea, văzând cum roșu e prea roșu, ce să vezi, și-a dat seama că e supărată și s-a întors pe dos. Viorel, ținând Graiul pe post de toiag al lui Moise, a fost pe fază. Și s-a supărat și el foarte tare, când pe față, când pe dos, că uite, oamenii răi nu vor să-l dea pe Șova la procurori. Așa o fi. Numai că, deși memoria românului are bătaie scurtă, totuși, nu demult, când The Big Boss, recte The president of Mioriticia, recte Românica, cum îi place mai nou să-i spună, nici măcar nu era cercetat, fin’că, na, întâmplare, era președinte, lumea, lumea asta a noastră nu era întoarsă pe dos de supărare, ocupată fiind să se încline slugarnic în fața dosului întors înspre ei. Cât despre imparțialitate, hai noroc, că mâine-om bea!

• Marius Bongaru’ feat. Magazin, piesă nouă: “Meciul va fi oficiat de o brigată internaţională alcătuită din Diana Stoica şi Anamaria Florescu.” Acuma, după versuri, numele ăstea par românești. Bă, asta-i semn bun, deci și românii pot fi internaționali. Deși se prea poate să fie internațional numa’ cuvântul cel străinez, recte brigata. Cine să știe? Poate doar ceva brigadă de arbitri.

• Bă, brigată ori ba, nime’, dar nime’ nu trage cum trage Graiul. Cu pistolu’. De aia, Dan Ștefan (prescurtare de la Daniel… hai, fie și-un “m”) zice mândru, cam cum s-ar uita în oglindă, că cei care au ţintit cel mai bine au fost, desigur, Daniel Munteanu şi Artur Szekely de la Graiul Sălajului, care au câştigat concursul pe echipe, clasându-se pe locul I. De ce desigur? Dan-Daniel știe cel mai bine. Desigur.

• Radio Flavia, Magazin: “Cei 193 de ani de atestare documentare au fost sărbătoriţi miercuri, 25 martie, de către poliţiştii sălăjeni.” Așa e. Păsările, când zboare și fac câte-un căcâț, de acolo de sus, îl fac moale, ca să nu doare. Că altfel, omul de dedesubt, dacă e nimerit la cap, poate să moare.

• Și, ca să nu doară și să se așeze “ă”-ul acolo unde trebuie, Diana folosește Sălăjeanul pe post de deget, și îl arată pe Filonaș, care, zice ea, își dorește ca pensionarii sălăjeni să nu mai fie nevoiți să străbată zeci sau chiar sute de kilometri pentru a se trata, ci să beneficieze de tratamente balneare chiar la noi în Sălaj, adică la Bizușa și la Broscărie, lângă Șimleu. Dragă Diana, să știi că de la Zalău până la oricare dintre cele două stațiuni sînt câteva zeci de kilometri, care, ce să vezi, sînt tot în Sălaj. Așa că, fă ziarul sul și trage-i una la scăfârlie lui Filonaș, să se trezească, că altfel o să se termine Sălajul la ieșirea din Zalău.

• Radio Anca, Sălăjeanul: ” În doar trei luni jandarmii au acţionat la nivel judeţean pentru creşterea gradului de siguranţă a cetăţenilor sălăjeni, însumând peste 600 de misiuni de menţinere şi asigurare a ordinii publice.” În restul timpului, jandarmii nu acționează. Fiindcă nu însumează. Doar dacă Anca topichează cum trebuie. Ai topicat?

• ” Scriitorii sălăjeni contemporani, la apel”. Adică, nu. Scriitori, prezentați arm! Ori, mă rog, ce aveți prin dotare. Ia, prezența! De la stânga la dreapta, numărați! Ce, strâmbați din nas? Bă, vezi că odată o las pe Cristina să vă scoată la apel, de să vă zboare fulgii prin toate paginile Sălăjeanului.

• Pfui! Am scăpat de apel. De aia, scoatem bulina albă la înaintare și o dăm pentru “Materialul de citit”, lui Viorel, pentru “Parlamentarii au hotărât să-şi bată joc de vânatul din România”, din Graiul din 27.03. Un articol care pune punctul pe “i” și ia atitudine în ceea ce privește, așa cum spune și titlul, bătaia de joc reglementată de modificarea Legii vânătorii.

• Și mai dăm o bulină albă pentru “Comentezi?”

Peleleu pe 31.03.2015 la 17:45
No ase,macar de pasti sa aibe bietii penzionari ce sa puie pe masa ca dupe aia o da Dumnezo de o iesi loboda si urzacile si ia ase ni nu ne-om ciumurli ase tare… comentariu apărut în Sălăjeanul.

Și cam atât.