• Sălaju’ îl bate pe Van Damme. Bate chiar și topurile sărăciei, de rămâne sărăcia în fundul gol, în văzul lumii. Cum de e așa de tare Sălajul? Fin’că e la coadă în clasamentele privind numărul de salariați și salariul mediu net, adicătelea e pe locul 36 din cele 41 de județe. De asta, după îndelungi calcule, Eduard, în Graiul de săptămâna trecută, și-a dat seama că Sălajul poate bate tot. Chiar și când nu bate.

• Cum se poate asigura o locuință, fără să faci o poliță de asigurare? Știe Flavia, și dacă știe, ne și spune, în Magazinul din doișpe a lunii a doișpea: încui ușa de la intrare. Da’ nește proprietari nu şi-au asigurat locuinţa. Au plecat de la domiciliu fără a-şi încuia uşa de la intrare. O femeie, văzând că proprietarii nu-s asigurați, a profitat. După care, în urma activităţilor informativ-operative ale poliţiştilor a fost identificată. Punct.

• Isterieeeeee! E isterie fără precedent pe reţelele de socializare şi, totodată, pe site-ul Magazinului, de a dat Bălănean bir cu fugiții, cu beculețe cu tot. Bălănene, vezi că s-a supărat Florin că nu ți-ai reparat greșeala la locul crimei, recte la Magazin, și că te-ai dus la alții care înghit găluşca fără să crâcnească. Plus că ce ai zis la ăia cu gălușca nu se mai pupă nici în vise cu ce ai zis la Magazin. S-a înregistrat? Florin așa zice, că da. Mai ales că isteria asta fără precedent a reuşit să pună cu botul pe labe autorităţile locale, recte pe omul cu beculețele. Bă, cum se pupă lucrurile…

• Da’ nu numa’ lucrurile se pupă. Și misterul cu căldura se pupă și îl prind pe Eduard la mijloc. În Graiul din 10.12. Și dacă tot a fost prins la mijloc, Eduard a aflat că s-a întâmplat o problemă, așa că a vorbit ba cu unul, ba cu altul, să dezlege misterul căldurii la bloc, că-i problemă cu gazu’. Și pentru că nu demult scria fără fasole, a lăsat gazul deoparte și, după ce, din Graiul, a aflat toată lumea despre comoara din Ortelec, acum, dacă cineva voia să știe, se dau la liber și adresele unor jucătoare de handbal de la HC Zalau, așa, bonus, că n-are nimeni nimic de ascuns.

• Nici Adi nu are nimic de ascuns, de aia, în Sălăjeanul din ziua 10 a lui decembrie, ne zice că Primăria Municipiului Zalău achiziţionează două autobuze vechi pentru transportul public de călători din Zalău. Până aici toate sunt bune şi frumoase cu precizarea că maşinile sunt fabricate în anul 2001, adică acum 13 ani. Ne plângem că avem autobuze de 16 ani şi cumpărăm altele de 13. Adică nu-s toate bune și frumoase?

• Da’ Concertul extraordinar de Crăciun a fost frumos. Raluca i-a văzut pe zălăuani cum aplaudau răsunător, după fiecare compoziție a lui Strauss, de aia ne-a și scris în Graiul. Da’ știți ce a fost cel mai frumos? Finalul. Atunci a fost momentul culminant al spectacolului. Adicătelea când s-a terminat, și publicul a cerut prin aplauze un biss. Păi da, că ce pot face palmele aplaudând, nu pot face toate orchestrele la un loc.

• Și dacă tot e vorba de concerte, Augusta plusează, în Magazinul din 15.12, și ne zice că la concertul caritabil sunt aşteptaţi să participe toţi cei care doresc copii, tineri şi vârstnici.” Adică, vrei un copil, mergi la concert și faci rost de el? Vezi, de aia, ca să nu se umple concertele de pedofili ori poftitori de tineri sau bătrâni, e mai bine să pui două puncte. Unul deasupra celuilalt. Că puncte nu vrea nimeni.

• Bă, gata cu sforăiturile! Că-s legate de promisiuni, că nu. Și, bă, unde-s pomenile electorale aruncate ca praful în ochi, unde-i binele promis? Viorel vrea să știe. Și dacă vrea să știe, pune semnul întrebării în Graiul. Apoi, simplu, oftând ușor, concluzionează: “Bugetul pentru 2015 este mai sărac ca niciodată. Bănuiam cu toţii că aşa va fi, dar nu ne trecea nici pe la periferia imaginaţiei că actualul guvern se va atinge de banii necesari tinerelor vlăstare ale ţării.” Și chiar și acum, după terminarea lecturii, tinerele vlăstare încă mai trec pe la periferia imaginției, cu mâinile în buzunarele goale, tânjind după pomeni. Auzind una ca asta, Klaus, Santa Klaus, și-a umplut desaga, pe care o va deșerta începând de anul viitor. Ce bine făcut o să fie!

• O să fie, da’nu pentru toți. Din cauză la porci. Ăia care se taie și au trichineloză. Florin, care știe că la ţară merge oricum, zice, în Magazin, că nu-i bine fără test de trichineloză, că au fost şi cazuri când oamenii au dat ortul popii din cauză că nu au dus carnea la analiză, și că aşa e românul, până nu-i păţit nu se trezeşte la realitate. Adică, în traducere liberă, românul, până nu dă ortul popii, adică până nu moare, nu se trezește. Zombie știe de ce.

• Când muncim ca nemții vom trăi ca ei. Ba nu. Când vom munci ca nemții trăim ca ei. Ba nu… Vom… Vezi, Mihaela, ce poate să facă un “vom”? Să fie un vom nemțesc? Răspunsul îl aflăm în Graiul, unde oamenii îl văd pe neamț asemeni lui Moise care a condus poporul ales în Egipt. Numa’ că, ce să vezi, neamțu’, recte Iohannis, e neamț în casa lui. Așa zice Mihaela. Și, dacă vrei ca el, ca neamțu, fă ca el, nu aștepta să ți se dea. În replică, niște cititori, oameni răi, desigur, au comentat și ei nemțește:
– Eu zic să nu “muncim” ca nemţii de la EADS. Pentru cine nu ştie, această firmă germană, adusă în ţară de Ţiriac, după o vânătoare la Balc, i-a învăţat pe beşinoşii de generali şi ofiţeri români români, 171 buc., cum se jefuieşte bugetul statului prin metoda off-shorurilor din Insulele Virgine şi Lichtestein. S-au furat sute de milioane de euro din buget. Nici americanii de la Microsoft nu s-au lăsat mai prejos şi -iau învăţat aceeaşi metodă pe politicienii români. Aici s-au furat de la stat 360 milioane euroi. Ai înţeles, Mihaela cum stă chestia cu munca germană ?
– In Germania sustragerea de la platirea taxelor este egala cu inchisoarea. Iti face case din meditatii si chirii fara sa platesti la stat taxele aferente in Germania te ia la mititica.
– Mihaela, dragostea mea. Muncitorii din cele doua multinationale din Zalau muncesc ca nemtii si traiesc mai prost ca gramada de bugetari care muncesc ca romanii adevarati (nu-ti mai spun eu ca stii dumneata cum). Asa ca vezi de cauta un alt fel de a ne compara cu ei.

• Zilele trecute, recte în 8 decembrie, Ioana, cu Sălăjeanul la braț, s-a dus ea să ia niște bilete de autobuz. Acolo, la chioșc, surpriză: se comercializa un ziar. Văzând una ca asta, intrigată, a mers mai departe, la alt chioșc. Acolo, tot surpriză: se comercializa un ziar. Și pentru că ziarul nu era cel de sub braț, Ioana a pus 3 întrebări ălora a cui îs chioșcurile cu bilete de autobuz. La cele 3 întrebări a primit 3 răspunsuri. Da, da’ nu 3, ci trei, așa că neprimind răspuns la toate cele 3, a mai pus 5 întrebări. Întrebare suplimentară: câte răspunsuri credeți că o să primească Ioana? a) 5; b) cinci; c) un ziar, altul decât Sălăjeanul.

• Pe principiul “Numa’ cine nu muncește nu povestește”, Florineee, iară tu? Păi ce s-ar face Magazinul fără tine? Nu, nu Magazinul, ci magazinul unde doamna din spatele tejghelei nu râde isteric când te vede că intri. Și se făcu că lui Florin i se făcu poftă de pipote. Și dacă i se făcu, și ceru. Numai că pipotele erau la grămadă cu inimile, că așa veniră, la vrac. Da’, dar inimile îi provoacă lui Florin stări ciudate numai când le vede în farfurie, ce să mai înfigă furculița în ele, din cauză la traumele din copilărie, așa cum le spunea el povestea vânzătoarelor. Numai că vânzătoarele zic că marfa se vinde așa cum a venit. Auzind asta și pierindu-i pofta (chiar dacă, la doi pași mai încolo se vând pipote gata ambalate, fără inimile cu traume) Florin renunță și plecă smerit către raionul cu lactate. Acolo, de pe o liană invizibilă, aterizează un agent de securitate, plin de steme şi insigne, care, văzând că nu-i rost de ceva atentat, îl sfătuiește să-și facă budincă acasă, că E-urile-s peste tot. Cum să te pui cu E-urile? Nu te pui. La fel și Florin, care plecă, mai departe, la raftul cu făină. Acolo erau multe zerouri pe pachet, ba că-s pentru pâine, ba pentru cozonac. Da’ pentru clătite, nu. Fapt pentru care, clătitele au rămas și ele, la fel ca inimile, orfane. Uluit, Florin dă să plece, dar, ce să vezi, era puhoi la case, așa că goli coșul (adică cum, așa, pe jos, ori s-au așezat, corect, toate produsele la loc?) și plecă spre domiciliu înfrânt, cu inimioara rănită şi pipota înţepată. Numai că pipotele îl chinuiau deja grav, așa că intră într-o carmangerie, unde, la naiba, tot așa, la vrac, erau pipotele. Și cum pipotele separate, gata ambalate, nu-s pe placul eroului din poveste, doar cele amestecate, la vrac, pofta s-a pus, înțepată, în cui.
Acuma, citind povestea cea cu tâlc, și pentru că ni s-a făcut poftă de un sandviș, mai că ne vine să mergem la magazin și să cerem un sandviș, politicos: “Dragă gestionară. Doresc și eu un sandviș cu salam. De fapt, știți ce, nu vreau chiar tot sandvișul, vreau doar salamul dinăuntru. E de porc? Da? Câte zerouri are?”

• “Titlul de nota 10, pe bune” are o bulină albă. Și i se dă lui Flavia, Pentru “Veşti bune! Guvernul ne arată luminiţa de la capătul… autostrăzii”, din Magazinul din 10.12.

• Și se dau buline albe și pentru “Materialul de citit”. Două. Una lui Alexandru M.S.O. , pentru “Povestea zurgălăilor făuriți în cuptoarele romilor de la Cheud”, din Magazinul din 11.12, pentru izul de poveste autentic din și dintre rânduri. Și una lui Raluca, pentru “Compania de Apă Someș ține în mizerie o mulțime de zălăuani de bună credință”, din Graiul din 10.12, pentru ancheta socială cursivă și fără înflorituri, care, de ceva vreme, lipsește din cotidienele sălăjene. La materialul Ralucăi, o bulină albă merită și comentariul unuia dintre cititori: “De ce nu le raspundeti cu aceeasi masura? Mergeti toti locatarii din cel bloc la sediul companiei si va cacati pe holurile societatii!! Iar cei care sunteti mai pudici, intrati in baile lor, faceti dus acolo, vedeti ca au si ofiicii unde puteti gati si nu trebuie sa va duceti vase ca sunt destule acolo. Cati sunteti in bloc? 100-200 de oameni? Mergeti la sediul societatii si il blocati complet!!! Faceti plangeri penale pe numele tuturor sefilor si a tuturor directorilor din acesta firma.“