• Să zicem de etică, să nu zicem, că tot degeaba? Zicem, că altfel o să aflăm din presă că vine apocalipsa, semnatarul articolului scriind, de fapt, despre un film, nu despre realitate. Așa-i Flavia de la Magazin, așa-i Cristina de la Sălăjeanul? Că în materialul ăla al vostru, din 23 octombrie, cu panică și evacuare la Școala “Gheorghe Lazăr” nu e vorba, de fapt, decât despre o simulare. Da’ ce contează că unii părinți mai să-și înghită limba când au citit articolul vostru? Că-i limba lor, nu a voastră.

• Eduard, are virgulă. Și Graiul din 20 octombrie, are virgulă. Ba chiar și subiectul, are virgulă înainte de predicat. Regulă nouă, mai ales că e vorba despre Macovei, care, ne spune că evaziunea fiscală, este maaare maaare maare. Virgulă.

• Practicanți din toate muzeele, uniți-vă! Bă, cum de a ajuns selfie-ul ăsta o profesiune, o disciplină sportivă, un domeniu, cum ar veni, numa’ Mihaela cea a Graiului din 22 octombrie o știe. Da’ ce contează, dacă are practicanți? Oricum, ne zice ea, autoarea, ideea cu selfie la Muzeu nu-i chiar cum pare, dar, cine știe, poate va da rezultate și reușește să popularizeze valorile istorice în rândul practicanților de selfie.

• Și istoriile șimleuane, via Graiul, via Eduard, continuă și în 22 a lu’ a X-a, când mașina timpului mai scoate niscaiva dosare de la procurorii istoriei, care, fiindcă au auzit ei, ne șușotesc și nouă la ureche cum că s-au auzit de-a lungul timpului istorii conform cărora Mihai Viteazul și generalul imperial Basta s-ar fi ascuns de furia dușmanilor în cetatea Șimleului. Da’ de ce să nu plusăm? Poate chiar și Napoleon s-a ascuns acolo, că la el acasă nu se făcea șampanie ca la Șimleu. Ba chiar până și Burebista, având el o viziune, s-a ascuns (tot de frică, evident) în locul unde, peste mulți ani, o să se ridice cetatea Șimleului mai ceva ca vrejul de fasole al lui Jack. Ba chiar se aud istorii cum că și Adam, ăla cu frunza peste rușine, ar fi cerut să fie pus pe pământ fix în locul unde cetatea șimleuană va fi să fie.

• Ee, mama lui de pleonasm, cum dă și Viorel cu el de paginile Graiului de miercurea trecută, când trenul, fiindcă-i tren, nu a prea fost pe la școală, așa că a deraiat de pe șinele de cale ferată și a alunecat într-un canal. Bine, asta din cauză că roțile erau rotunde.

• Bă, nu se mai poate cu schimbatul ăsta de oră! Adică o fi ea, ora, doar o oră, dar știi ce mult contează? Că două săptămâni durează să-ți revii fiindcă s-a dat ceasul în urmă cu o oră, și gata cu energia și cu buna dispoziție. Mai ales dacă-i și cu depresie. Păi da, că noaptea cea mai lungă te face mai sensibil. De aia, deși n-ai zice, sînt așa de importanți ceasornicarii. Că dacă ceasul merge la fix, și nu rămâne în urmă, bă, nimeni nu mai are probleme cu depresia. Asta o zic medicii, nu noi, ăștialalți, plebea. Bine, o zice și Raluca, în Graiul din 24.10. Și ea, pentru că a aflat chestia asta cu depresia, bă, nu și-a dat ceasul înapoi. Și de aia e ea veselă și plină de energie. Hiii, da’ dacă trebuie musai să mergi în America, diferența de fus orar, care-i mai mare de o oră, e gravă? Se poate chiar muri de la asta? Vezi, de aia americanii nu ne dau vize, de grija noastră, a românilor.

• La “Titlu de nota 10, pe bune” nu prea se înghesuie lumea. Totuși, se dă o bulină albă lui Raluca, pentru “Bula” fantezistă a ministrului, din Graiul din 24.10.

• Pentru “Materialul de citit” se dau două buline albe. Lui Alexandru M. S. O. , pentru “Kate Lowes – de la afacerile în înalta tehnologie în Silicon Valley la viața la țară în Sângeorgiu de Meseș”, din Magazinul din 24 octombrie, pentru povestea în sine. Și se dă și lui Viorel, pentru “Downtown”, din Graiul din 23.10, pentru umorul cu care a tradus realitatea în cuvinte.