• Bă, Viorel zice că nu-i misogin, în editorialul din Graiul din 19 septembrie, da’ asta fiindcă probabil că el nu și-a citit materialul, ori și l-a citit, da’ n-a prea înțeles ce a scris, ori una a scris, da’ alta a vrut să zică. Că atât doar că nu a pus o poză cu o cratiță, pe care să scrie “cratița, cel mai bun prieten al femeii”. Și ne spune el cum instituțiile gem de femei, femei care și-au lăsat ele, săracele, acasă nu numa’ latura emoțională, da’ și aspectul feminin, și vin, așa, ca niște bărbați, cu burtă, chelioși și cu bale la gură, fix la serviciu, acolo unde, deși au numa’ un pic de rațiune, ele tot au ajuns șefe. Și asta nu-i tot, că mai e o problemă: de unde au venit femeile? Păi, de unde să vină, dacă nu de acolo de unde vin toți oamenii, adică de acolo, chestia aia feminină de unde ies copiii? Și băieți și fete. Ooo, și, mai ales, au venit de lângă copiii lor, pe care, acum, că ele-s la serviciu, nu mai are cine să-i educe. Păi, da, că știe el ce știe, că doar bărbații nu prea au timp de copii și de treburi din astea, cică femeiești, că baruri sunt multe, meciuri de fotbal – cât încape, plus amante, plus mașina, plus că trebuie să se mai pișe și pe colacul de la veceu, așa, ca să lase și el, bărbatul, ceva în urma lui.

• Da, toată lumea masculină știe ce-i aia șut și gol, da’ nu toți știu cam cum e cu scoarele ăstea. Așa și Eduard, care, în Sălăjeanul din 20 septembrie, ne scrie pe hârtie că fotbaliatorii zălăuani au căzut în clasament după insuccesul de la Sebiș, scor 2-1 împotriva echipei adverse. Acuma, ori s-au schimbat regulile la fotbal, ori, 2-1 – adică uraaaa, am câștigat!, e insucces? Se poate, dacă în loc de cuvinte folosim goluri. Și tot Eduard le colorează pe handbaliste, că cică fetele roș-albastre sunt mai motivate. Bă, aici, poate că are dreptate, că o palmuță=roșu, o palmă sănătoasă=albastru, așa că oarecum se leagă. Da’, totuși, nu-i mai bine să fie echipamentul roș-albastru, sau pur și simplu roș-albastrele? Și, ca să rămânem la handbal, echipa din Zalău a avut trei puncte nu din cauză că partida a fost câștigată la “masa verde”, ci datorită faptului ăstuia. Știi ce, mai bine lăsăm mai simplu, adică șut și gol!

• Acuma, io nu știu care-i sado și care-i maso la Magazin, da’, nii, pești, ce zice Flavia, în Magazinul din 13 septembrie. Că intrarea în Bucureşti a trupelor de invazie a prilejuit unităţilor române unul dintre cele mai înălţătoare momente ale Revoluţiei române de la 1848: încleştarea din Dealul Spirii. Bă, da’ ce poate fi înălțător într-o bătaie în care se omoară unii pe alții? Da, poate fi un moment istoric important victoria într-o luptă, da’ înălțător? Asta numa’ dacă nu cumva cuiva îi cam plac luptele, adică violența, adică un fel de sado. Sau nu?

• Na, să lăsăm luptele și să scoatem bulinele albe. Deci, una bulină albă, pentru titlul de nota 10, pe bune, e pentru Andreea, pentru “Verdict în cazul unui viol cu martor: achitare”, din Magazinul din 19 septembrie.

• Și este și o bulină albă pentru materialul care pune punctul pe “i”, tot lui Andreea, pentru editorialul “Scrisoare către Preasfinţitul episcop”, din Magazinul din 19 septembrie. Și asta pentru modul și curajul cu care a spus ce a avut de spus.