• Atenție! Interzis sub 15 ani. Filmul povestirii conține spaime mari și persistente, care pot provoca depresii. Că se înarmă Corina, în Graiul din 8 iulie, cu liniarul și se duse la numărat și măsurat gropile din oraș. Că unele-s adevărate hăuri, adică, ca să înțeleagă și cei cu vocabularul mai sărac, prăpăstii adânci, abisuri. De unde reiese că liniarul lui Corina e unul fermecat, care se mărește după dorință, că altfel cum să ajungă hăpt în abis? Ba, mai mult, liniarul ăsta e plin de har, că numa’ ce-i arăți gropoiul, că își și pune umărul la bătaie, să aibă unde să-și plângă nefericirea șoferii, bineînțeles, după ce îl măsoară pe fiecare, după centimetri. Oricum, gropile pot să aibă și simț artistic, că pot să-ți facă janta în formă de petale de trandafir. Însă ce e sigur-sigur, chiar dacă nu intri în cartiere, e că gropile astea răsar surprinzător atunci când ți-e lumea mai dragă, adicătelea la 50 la oră.

• S-au descoperit giganții! Sub formă de salarii pentru medici. Și ce e și mai și, sau, cel puțin, așa ne zice Augusta, în Magazinul din 5 iulie, e că salariile astea gigant nu sunt chiar așa de multe, de fapt, e unu’ singur, pentru un doctor coordonator. Și, ca să fie clar de tot, postul e pentru o perioadă nedeterminată, adică până la sfârșitul lunii în curs. De unde apare și întrebarea: dacă o lună=perioadă nedeterminată, cât înseamnă pe perioadă determinată? Variante de răspuns: câteva zile, o oră sau până ieși de la baie.

• Da, a fost acu’ două săptămâni articolul lui Adi, adică în Sălăjeanul din 1 iulie, când cu evenimentul cultural din Hida. Eveniment la care a fost prezent și Adi, însă nu suntem chiar siguri că cei care au fost acolo știau ce se întâmplă. Nu de alta, dar ne-a zis Adi, și în scris, și din microfon la televizor, că, nu cu mult înainte de începerea spectacolului, curtea a început să colcăie de oameni. Adică, oamenii, așa cum ne zice dexu’, se mișcau de colo până colo, fără întrerupere, ceea ce nu prea sună a public care să asiste la spectacol, mai degrabă a oameni pe care, că se mai întâmplă, îi scăpa rău de tot și, ca să nu facă pe ei, au început să colcăie. Că au strâns ei ce au strâns din picioare, da’ tot mai bine cu colcăitul, că mai treci pe lângă un copac, mai pe lângă o tufă…

• Fir-ar el să fie de kitsch, cu toată proveniența lui nemțească cu tot, că-i peste tot, bă, nu mai poți să scapi. Io m-am uitat și prin ziare, apoi m-am mai uitat o dată la ce a scris Oana, în Graiul din 11 iulie, și n-am putut să nu-i dau dreptate. Kitsch-ul ăsta, mama lui, îi peste tot. Nu trebe să urci tu la el, coboară el la tine, sub formă de frumos. Da, fii atent, că tot kitsch e, care domină tot, bă, chiar și politica. Și politica? Eeeee, asta-i prea de tot. S-a zis, bă, cu lumea. Că, cum ar veni, autenticitatea îi doamna frumoasă și misterioasă, pe care trebuie s-o cucerești, nu ca kitsch-ul, adică femeia de stradă, la care e de ajuns să-i arăți banii. Banii lu’ bărbat, desigur. Oricum, noroc cu Abraham Moles, care ne-a zis ce-i cu kitsch-ul ăsta, mama lui de cuvânt, că deja mi se încurcă tastele de la cât l-am scris, că altfel era vai și amar de mama noastră de pământeni superficiali, că adepți eram cu toții. Da’, auzi, Oana, autenticul cam când a apărut? Că de autentic nu zice nimeni nimic.

• Și, ca să nu se supere nimeni și să nu ne mai tot facă cu degetul pe net și să-și dea vocabularul pe față, se dă bulina albă pentru titlul de nota 10, pe bune, lui Munteanu și lui Marius, pentru “Programul Rabla – joaca de-a tichetele valorice… fără valoare”, din Graiul din 9 iulie. Și se mai dă o bulină albă lui Olivian, pentru “Între două ‘curente’ liberale, Mirel Taloş este obligat să accepte superioritatea lui Radu Căpâlnaşiu”, din Magazinul din 8 iulie.

• Și dăm și o bulină albă pentru materialul care pune punctul pe “i” lui Marius și, evident, Munteanu, pentru “Oltenii, pepenii și ardelenii”, articol apărut în Graiul din 10 iulie.