• Și a început evaluarea la limba română cu cifrele la vedere, că Olimpia n-are nimic de ascuns, așa că ne arată, în Sălăjeanul din 26 iunie, cum din cei 2.113 absolvenţi de gimnaziu care s-au înscris la Evaluarea Naţională, au participat 2.177. Măi, să fie! Păi cum una ca asta? Sau a dat acum, în ceasul al ‘nșpelea, învățătura peste elevi și s-au călcat unu’ pe altu’ pe bombeu, care să de-a examenul de mai multe ori deodată, ca să îi iasă la numărătoare Olimpiei. Așa-i când ai la subiect un text la prima vedere.

• Muică, Flavieee,  ce-ai făcut cu cifrele, acolo, la Magazin, joia trecută? Că, zău, tare încurcate-s, de nici nu mai știm pe care să-l credem – pe 2,4 sau pe 24? Nu înțelegi nici tu, așa-i? Stai să-ți arăt. Deci, după ce ne bagi în intertitlu cum că didacticii pot câștiga între 2,4 şi 761 de lei pentru o zi de examen, mai jos, nu, un pic mai jos, așa, ne zici că ăla mai amărât, recte asistentul, poate să ia 24 de lei pentru o zi, că președinții, ca președinții, bagă grosul în buzunar. Apoi, ca să semene cu intertitlu, ne arăți, totuși, 2,4-le, da’  pe care pot să-i ia profesorii evaluatori, da’ nu pe zi, ci pentru fiecare candidat. Însă, la câtă chiulangeală există, se poate să fie și un singur candidat într-o zi, așa că mai că înclin să-ți dau dreptate.

•  Bă, știi ce-mi place mie? La Magazin, cel puțin la ăla din 26 iunie, nu există, bă, diferențe între oameni. Toți sunt băgați în aceeași oală. Ia fii atent cum dau mână cu mână Flavia și Marius, și îi aliniază pe toți la apel. Întâi Marius, care ne zice că instructorii sălăjeni de karate s-au dus să se perfecționeze la Mogoșa. Și pentru că sunt fix doi de i, ne-am gândit că a fost mare înghesuială la perfecționare. Când colo, ce să vezi, numai doi s-au dus, restul nu. Sau ăștia or fi toți? Apoi Flavia, care pune și ea doi de i și ne face să credem că toți toți toți absolvenții de gimnaziu au absentat la proba de limbă maternă. Chiar să nu fi fost prezent niciunul, cât de mic și pirpiriu? Vezi ce înseamnă să dai corectoru’ afară? Dan?

• Câtă tristețe și câtă depresie, Iuliaaaaaa, fatăăă, de abia pot să-mi stăpânesc lacrimile. Până și Graiul de joia trecută oftează ușor, a tristețe, de i s-au umezit, rând pe rând, toate paginile. Însă ne liniștește Iulia repede și ne zice că și depresivii sunt oameni, numa’ occidentalii-s oameni răi, că ne privesc ca pe niște teroriști ai fericirii. SRI, eu doar citez, luați-o pe Iulia, ea-i cu teroriștii la cuvântare. Ba, mai  mult, și americanii-s de vină, mama lor de ‘mericani infantili, că ne-au umplut rafturile cu manuale ale fericirii, deși se știe că ciobanul depresiv din Miorița, chiar dacă putea să dea și el cu bâta după ăilalți doi, care voiau să i-o pună, a preferat să se lase linșat. Ziceți voi, ce cioban e ăla? Adică îi zice miorița aia vorbitoare, într-o intervenție miraculoasă, cum că o să și-o ia, da’ ciobanu, nu și nu, Batman, Batman.  Concluzie: ciobanu depresiv nu era un bun candidat pentru un training în fericire. Vezi, tu, mioriță, nu mai bine tăceai? Și, după ce ne zice că Eminescu și Cioran sunt de vină pentru tristețea românilor, ne mai bagă o lacrimă la ochi, când ne spune cum copiii, copiii urmași de daci și de romani au plâns de s-au prăpădit citind despre un pui, ceva căprioară și alte din astea, adică poțiuni otrăvite izvorâte din tirania gândirii pozitive. Stai să-mi revin, că nici să respir nu mai pot. Fuuu, fuuu. Și, pe lângă toate astea, mai vine și meșterul Manole, din cauza lu’ care românii nu prea mai au șansa să intre vreodată în secta fericiților cosmici. Punct.

• Da’ avem și de bulină albă, pentru titlul de nota 10, pe bune, o bulină pe care i-o dăm lui Marius, pentru “Veniturile minime se chinuie să țină pasul cu creșterea prețurilor la curent și gaze naturale”, din Graiul din 28 iunie.