Și se apucă, frate, primăria jibouană de tras un gărdoc pietruit în jurul terenului de fotbal. Adică, în nește plase de sîrmă, băgate pietre de alea de pe la cariera din Cuceu. Băgate cu stil. În stil rococo. Un pătrățel de rococo mai deschis la culoare, altul, mai închis. Ca o tablă de șah, pe lungime. Că, cică, să nu se mai uite oamenii de afară, de pe drum, la meciuri. Să plătească și ei, ca toți fraierii, să se uite de pe dinăuntru. Că la galeria aia prezentă, meci de meci, cu Ali în frunte, clubul rapidist nu prea face buget.
Ne întrebăm și noi, pietrele alea îs chiar din cariera personală de la Cuceu? Aia radioactivă? Că de-i așa, cu siguranță fotbaliștii jibouani vor ajunge rapid în era nucleară a șutatului. Or lovi și pe lîngă minge. Ori asta se întîmplă deja?
Noi știm cu siguranță un lucru. Că, de cînd am fost pe la cariera cu pricina, nu ne mai tundem așa des părul din nas. Îl lăsăm șuvițe.