A început luna cadourilor, iar peste oraș o să se aștearnă beculețe colorate, ca să lumineze drumul Moșului, să știe unde să așeze cadouri. Însă, până să apară cadourile și globurile, s-a pornit un vânt de sărbătoare, care a luat-o înaintea decoratorilor beculețo-globulari, și a împodobit copacii de la marginea bulevardului cu tot feluri de decorațiuni de plastic, de toate mărimile, semn că vântul știe pe unde o să apară Moșul. Și stau foliile ălea de nylon prin copaci, și flutură, și ele, a sărbătoare, atâta tot că negrul ăla din nylon pare mai mult un drapel pirateresc. Da’ ce, de Moș nu se dau cadouri cu pirați? Se dau. Și vântul, tot suflând el așa, a zis că, bă, nu-i de ajuns, că după decorațiuni, musai și niște cadouri, că altfel nu-i lucrul bine făcut. Și dă-i, și suflă, și iară suflă, până a luat pe sus bucăți mari de polistiren și le-a așezat sub formă de cadouri, pe unde a apucat, că, acuma, să nimerească fix sub copacii împodobiți mai greu. Și s-a uitat el așa, la mașinile care treceau, destul de rar, că-i zi de sărbătoare, iar lumea, ce să vezi, sărbătorește, și i s-a făcut milă de unele mașini, așa că a mai suflat o dată și a așezat cadourile din polistiren fix sub mașini. Mașinile, că tot erau în trafic, au mulțumit în felul lor, scârțâind polistirenul pe sub motoare și lăsând în urmă fulgi albi cu ceva urme negre de la uleiul de motor. Până la primul loc unde se putea trage pe dreapta, acolo unde, șoferii, curioși să vadă ce-au primit, s-au băgat sub mașini să-și scoată cadoul. Da, e clar, a început luna cadourilor. Până la luna curățeniei mai este ceva, așa că fiecare zălăuan o să poată să se bucure de cadourile din plastic, nylon și polistiren, că este să ajungă la toți. Și pentru că moșul nu uită pe nimeni, se naște întrebarea: cei care se ocupă de curățenia orașului ce cadouri o să primească?