R E D I R E C T I O N E A Z à 3,5%  

   D O N E A Z Ã!   Susţine-ne!     
|  CONTACT  |

Ieşitul în stradă = mersul la magazin

iesitul_in_stradaIeşitul în stradă e ca şi cum ai merge până la magazin să cumperi un litru de Pepsi, ca apoi să-l bei şi să arunci flaconul la gunoi. Că-cam aşa-i cu mişcarea asta de masă „feisbucciană”, unde efectul de turmă îşi conturează puternic apariţia sa, iar lipsa de creier amestecată cu accesul la internet naşte o sumedenie de pseudo-filozofi care vor să apere interesele naţionale.

Patrio-răhăţel

Culmea, o fecală de genul e numit patriotism. Patriotism din ăla în care dacă e prea frig în casă şi n-ai cu cine sparge o sămânţă, îţi iei o doză de bere şi o arzi boiereşte prin Piaţa Constituţiei, crezând că vei rezolva mare lucru. Pe bune, dacă stau să mă uit la aşa-zisele proteste de la televizor, majoritatea stau cu mâinile în buzunar şi povestesc despre vremea de afară. De parcă ar participa toţi la un picnic. Păcat că nu au avut inspiraţia să ducă cu ei câteva grătare şi o ladă cu mici. Numai bine puşcau câte un păhărel de ţuică şi o instrumentală de la Salam. Trecea noaptea mai lejer. Şi pacifiştii ăia de pe Animal Planet cu balene eşuate pe plajele din Australia păreau mai periculoşi decât meltenii ăştia de la noi ieşiti să admire iluminatul public. Statul în stradă nu te face revoluţionar, aşa cum nici statul în garaj nu te face maşină.

Factorul emoţional produce decizii pripite

Orice fel de tragedie, fie că vorbim de una cu o amplitudine asemănătoare celei din clubul Colectiv sau decesul poliţistului din coloana oficială va activa întotdeauna stimulul emoţional al omului de rând. Că aşa a fost conceput de la naştere, n-ai cum să-l schimbi. Doar cei care au pierdut pe cineva drag în viaţă ştiu ce simte fiecare părinte îndurerat în aceste momente.
Însă, nu înseamnă că huiduielile astea pe care se pune accentul acum va schimba ceva la nivel politic. Poate va grăbi procesul de schimbare a purtătorilor de costume de la cârma Guvernului, dar nu va aduce tranziţia politică mult dorită, cea de peste 20 şi ceva ani. În plus, căderea lui Nea Ceaşcă s-a produs şi cu ajutorul unei mâini magice din interiorul conducerii comuniste şi alte interese de tip americano-ruse.

Foloseşti mulţimea ca să ce?

Cu cât behăi mai tare „Jos Guvernul!” cu atât ai mai multe şanse să devii lider de turmă şi să fii trimis la negocieri. Bun, negociezi, se demite unul, altul. Nu eşti pe deplin satisfăcut deoarece mulţimea încă strigă „Jos Parlamentul!”. I-ai demis şi pe ăia. Cronologic, dpdv democratic ce urmează? Logic, alegeri. Alegeri = bani traşi din bugetul statului. Îi punem înapoi în funcţie pe adormiţii din fotolii? Bine, nu pe ei. Pardon, rude sau prietenaşi de-ai lor. Ajungi la acelaşi rahat cu moţ. În ţară mai sunt încă câteva zeci de cluburi care oricând sunt predispuse unui incendiu şi asta nu din cauza unui Guvern.
Totul porneşte de la structurile locale. De la momentele alea în care se pune ştampila pe buletinul de vot. Dacă vrei să-i elimini, ia-o pe rând, de jos. Anul viitor va fi an electoral. Convinge-ţi naibii rudele să nu-l mai ridice în slăvi pe Ponta pentru că a mărit pensiile sau pe oricare alt specimen politic doar pentru dulcea lui carismă. Şi că făina + uleiul sunt doar nişte instrumente de manipulare în masă. Ele doar pun accentul pe nevoile primare ale oamenilor şi nu pe drepturile pe care şi le-au câştigat la Revoluţia din ’89.

Constituţia -> EDIT -> CTRL + A -> BACKSPACE -> CTRL + V -> SAVE

Dacă vrei să clădeşti o nouă casă a democraţiei, atunci ai nevoie de o fundaţie solidă. Cred că au spus-o nu unul, ci o sută de politologi români. O fundaţie bazată pe modificarea Constituţiei. Chestia aia mişto la care s-au încumetat câţiva reprezentanţi ai unei minorităţi de-a lungul aniilor să o tencuiască cu câteva reguli penibile de-ale lor.
Lucru peste care se sare la fiecare campanie electorală. Acolo e baiul, acolo e nevoie de MULŢIME. Nu acuma, când toată risipa asta de like-uit şi share-uit se va sparge în maxim două luni de zile.
Privind în ansamblu la ceea ce se întâmplă acum, totul e doar un joc politic. Vechea poveste, în mijlocul căreia se aşteaptă ca apele mării să se liniştească, se demite unul mai tânăr, să aibă şanse să mai candideze pe viitor şi pentru alte posturi bine plătite la stat, se mai pune o marionetă pe post de pinata ca să-l bătucească mass-media şi s-a terminat bâlciul. Felicitări securităţii pentru actul teatral. O face bine de atâţia ani şi încă nu ne-a dezamăgit.



niciun comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *