Mai țineți voi minte faza aia istorică din fotbalul romînesc, de prin anii 80, cînd unui comentator sportiv i-a ieșit aia din gură și a strigat-o în direct „șut, gooool …..p…la gol”?
Mno, cam așa se întîmplase duminică, pe Maracana del Zalău, înaintea meciului cu olimpicii sătmăreni, cînd îngrijitorii de teren la firul ierbii s-au pus la treabă, de să niveleze platforma gazonească. Cu tăvălugul. Adică, no, o fi și asta o modalitate, de să bagi ditamai tăvălug pe iarbă, că de, ce nu se nivelează, a crește la loc, dar să intri cu tăvălugul în bară și să lași gol în urma ta, adică un teren fără bări (sau bare, ori beri?) e chiar o fază de pișu lumii. Adică, zicea tăvăluguitorul că el nu-i obișnuit să tăvăluguiască gazoane, că el tăvăluguiește drumuri. Apăi, bre, pe tăt terenul cela de zeci de ari, numa o bară, hai două, au stat de-a curmezișul tău, și pe alea le-ai ras. O samă de fotbaliști ce locuiesc prin zona terenului au tras rapid nește poze și le-au dat mai departe, așe, ca EfȚe Zilaj să facă istorie, dar nu se așteptau ei ca în poarta cea tăvăluguită și proțăpită, mai apoi, cu niște stîlpi ocazionali, or să ieie tocmai gol. Că de, gol la gol trage. Și, vorba aia, tăvălug, bară, K.O. poartă.