I se zice Spitalul Vechi. Fiindcă-i vechi, chiar dacă ușor renovat. Iar spitalul ăsta vechi are în față, în curte, un parc mare și verde și frumos. Adică, până să intri pe alei, e chiar frumos. Și după ce intri pe alei e chiar frumos, numa’ gunoaiele aruncate peste tot nu-s frumoase. De fapt, dacă stai să te gândești, e cel mai frumos parc din oraș, atâta tot că în parcul ăsta mergi când te doare ori când ești bolnav, așa că nu te trage nimic într-acolo. Dar, dacă tot ajungi acolo, e musai să arunci gunoaiele ca la tine acasă (că, sigur, dacă acolo arunci gunoaie, și acasă la tine faci la fel), de să te îmbolnăvești și mai tare? Acuma, na, să zicem că bolnavii, unii, aruncă gunoaiele zicându-și că așa se fac mai repede bine. Ce să faci, fiecare cu damblaua lui. Da’, ăilalți, care ar trebui să se ocupe de întreținere, ăia ce fac? Că nu cred că-i așa de greu să strângi gunoaiele și să le duci la coș. Mai ales că, dacă tot e spital, ar trebui să fie totul lună. Ori nu? Bine, acuma s-ar putea ca unii, mai inteligenți de felul lor, să zică că gunoaiele ăstea, de fapt, nu există, și e doar o manipulare în masă, că-i la modă. Da’, totuși, un pic de curățenie n-are cum să strice.