Atunci când ajungi la granițele virtuale zălăuane, prima întrebare care îți vine în minte are legătură cu UE. Adică, și dincolo e tot UE? Ca să știi ce să faci, scoți buletinu’, ori te faci că plouă și treci pe lângă granițe? Așa, la prima vedere, și dincolo și dincoace de pereții scorojiți ai granițelor cu pricina e la fel, semn că UE-ul e imparțial, scorojește oriunde e lăsat să scorojească. Dacă nu e lăsat să scorojească, atunci se inventează granițele virtuale. Bă, da’ unde-s vameșii? Că, se știe, ăștia fac un leu de cinci oriunde ar fi, așa că n-au cum să lipsească nici de la trecerea către și dinspre virtualul zălăuan. Deși, la cât ești taxat pentru orice, s-ar putea spune că vameșii ăștia virtuali îs peste tot, de aia umblă lumea cu mâinile în buzunare, ca să țină locul ocupat, recte buzunaru’, că dacă nu-ți bagi tu mâna în buzunar, ți-o bagă alții.
Na, cum au apărut granițele ăstea, numa mâzgălitorii știu, cert e că ăștia au pus granițele fix lângă geamul de la budă, semn că ceva ceva tot pute pe-acolo. Iar dacă pute, e clar, și dincolo e tot UE.