Cine s-a plimbat printre zmeii de piatră, a apucat să vadă fata Cătanei unduindu-şi frumuseţea în gresie sau măcar a ascultat vântul şoptindu-i povestea de dragoste în Grădina Zmeilor din Sălaj, va purta cu el magia acestui loc oriunde ar fi. Şi, da. La mii de kilometri distanţă de Sălaj, în sud vestul Asiei, într-unul din cele mai spectaculos de frumoase locuri din lume, în Cappadocia, acolo unde baloanele cu aer cald împânzesc cerul odată cu răsăritul, îşi pierd urma printre văile conurilor de piatră şi coboară când soarele este doar la o lungime de suliţă pe cer, există un loc unde fata Cătanei, frumoasa împietrită din Grădina Zmeilor sălăjeană, s-ar fi simţit ca acasă. Şi asta pentru că Paşabağ sau Monks’ Valley, în traducerea localnicilor Grădina lui Paşa, nu este altceva decât sora orientală mai mare a Grădinii Zmeilor din Gălgăul Almaşului, cu acelaş gen de gresii care îşi unduiesc înălţimile către cer, cu platouri de unde poţi explora cu privirea depărtările, cu oaze de verdeaţă, cu cărări tainice ce te ademenesc în interiorul pereţilor, ca într-un tunel către lumi paralele, ca apoi să te lase baltă şi să se închidă când te aştepţi mai puţin şi până la urmă cu alei pietruite, cu maşini şi autocare pline cu turişti.

Fata Cătanei din Grădina Zmeilor şi soldaţii de piatră din Grădina lui Paşa

Povestea Grădinii Paşa din Çavuşin, Paşabağ în turcă, chiar dacă sună oarecum diferit, nu face altceva decât să vină în completarea legendei despre Grădina Zmeilor. Pentru că nu este vorba despre o fată îndrăgostită de o catană oacheşă şi transformată în stană de piatră de blestemul mamei vitrege, ci despre nişte soldaţi, cu alte cuvinte nişte cătane care urmăreau un călugăr, şi care, la rugăminţile acestuia, au fost transformaţi de divinitate în coloane de piatră. Cu puţină imaginaţie, cătana frumoasei din Gâlgăul Almaşului poate fi chiar unul din acei soldaţi. Şi dacă stai bine să contempli soldaţii de gresie cu căciuli de bazalt, care par nişte ciuperci uriaşe aparţinând mai degrabă unui peisaj selenar decât terestru, vei descoperi printre ei, cu siguranţă, şi o coloană de piatră cu forme unduitoare de fată cu un ulcior pe umăr, care nu poate fi decât legendara fată a Cătanei în căutarea iubitului ei. O altă poveste spune că Grădina Paşa era de fapt vinăria lui Paşa şi, într- adevăr, până în urmă cu 20- 30 de ani, localnicii din satul Çavuşin, un fel de Gâlgăul Almaşului asiatic, cultivau aici viţă de vie şi cartofi, însă de cele mai multe ori parcelele de nisip dintre muşuroaiele uriaşe de gresie le erau călcate în picioare de turiştii nepoftiţi, care tropăiau peste de tot în goana lor după instantanee cât mai pitoreşti. În cele din urmă, guvernul turc a intervenit, a dat licenţe de comerciant locuitorilor din Çavuşin, şi grădina s-a transformat într-un fel de „capcană‟ turistică cum ar spune unii. Diferenţa e că parcarea pentru autocare , la fel ca şi în Grădina Zmeilor, e gratuită, astfel încât poţi vizita grădina fără a cheltui un kuruş, asta dacă nu cumva te laşi tentat de ofertele localnicilor.

Oi şi măgăruşi versus cămile şi pisici

Şi dacă în vecinătatea Grădinii Zmeilor din Sălaj se poate întâmpla să dai nas în nas cu turme de oi, câini sau câte un măgăruş, în Grădina lui Paşa din Cappadocia o să ai parte de cămile pe care le poţi încăleca pentru o plimbare sau preţ de un minut, pentru o fotografiel sau de pisici cu care vei fi tentat să-ţi împarţi gustarea. Grădina lui Paşa, ca orice loc turistic, este de asemenea plină cu tejghele cu ceramică de Avanos, înghetaţă de casă şi o grămadă de alte mărunţişuri numai bune de luat acasă ca şi suveniruri. Dacă în Grădina Zmeilor, Sălajl numărul turiştilor se ridică la câteva mii pe an, în Grădina lui Paşa, Cappadocia, vorbim de câteva mii pe zi. Oricum, visul oricărui pasionat de călătorii ar fi ca odată ce a auzit de povestea celor două grădini şi a văzut una din ele, să o vadă şi pe cea de a doua.