Profesorii pun întrebări. Multe. Enervante. Mereu. Aceasta e una din îndeletnicirile lor favorite care intră oricum în ”fișa postului”. Să nu-mi dezmint breasla… așa că…
Știți ce se întâmplă în timpul pauzelor în școlile de azi? Nu, nu mă refer doar la România, globalizarea bat-o vina e responsabilă de o uniformizare a comportamentelor , așa că sintagma ”ca la noi la nimeni” devine ”ca la noi la toți”.
Pentru cei care lucrează în sistemul de educație, întrebarea mea e plictisitoare și dânșii cunosc răspunsul (ca intotdeauna de altfel .. și vă rog să puneți dumneavoastră zâmbetele de rigoare). Însă pentru aceia care vă amintiți de pachețelul cu mâncare adus de acasă, pentru cei care au nostalgia alergatului prin curtea școlii, imaginea pe care v-o ofer (reală, dar hiperbolizată și generalizată, nu pentru ”impresia artistică”, ci tocmai pentru a surprinde un fenomen din ce în ce mai îngrijorător) e, dacă nu șocantă, cel puțin suprarealistă: in sala de clasă, douăzeci de puberi sau adolescenți în semi –transă, absorbiți și fascinați de propriul telefon mobil ”smart” , cu super jocuri și aplicații. Din când în când, caută cu o mâna liberă prin punga colorată, sclipitor-fosforescentă, cu inscripții (scrise mărunțel, ce-i drept) care ar îngrozi orice profesor de chimie, chips-uri , snacks-uri sau orice alte ”delicii culinare ” asemănătoare. Ca ospățul să fie complet, îl asezonează cu o cutie sau o doză de aluminiu din care sorb tacticos un lichid incert, dar sigur dulce și acidulat. Sandwich-ul pregătit cu dragoste de mama (pentru că mamele nu se schimbă niciodată, indiferent de timpurile pe care le trăim, ele continuă să pregătească în fiecare dimineață pachețelul cu mâncare bună) e neglijat și exilat undeva adânc în ghiozdan, nefiind destul de ”cool”.
Tabloul ilustrează lumea în care trăim, lumea modernă și consumeristă. Perfidia înlocuitorilor, a substitutului. Și ei, copiii, nu au nicio vină. Ei sunt aceia care absorb ca un burete ceea ce văd în societate, la televizor, în reclamele omniprezente. Ei sunt cei mai vulnerabili la ceea ce numim ”noile dependențe”: lumea virtuală și alimentația ”modernă”, ultra-procesată. Ambele pătrund insidios în viața lor…
Ideea cu privire la tema săptâmânii ne-a venit când ne-am surprins ( noi, deopotrivă, ecoambasadorii adulți și copiii de la Școala Gimnazială ”Mihai Eminescu” ) la întălnirea săptămânală ( da, avem și așa ceva, ca un fel de ședință de sumar într-o redacție) înfulecând junk food (la ora 14 ne e mereu o foame de lup) și folosind funcția ” note” a telefonului mobil pe post de agendă în loc să utilizăm agendele ”eco” primite în dar de la organizatorii concursului…
Gata ! Stop! Schimbarea începe cu noi! Ia să ronțăim mai bine niște mere și să scriem frumos în carnețelul realizat din hărtie reciclată .. Tema săptămânii în concursul ”ECOPROVOCAREA” este … ” ALIMENTAȚIA RAȚIONALĂ ȘI SĂNĂTOASĂ”.
Zis și făcut! În săptămâna ce-a trecut, cei zece ecoambasadori copii și voluntari (că doar mesajele educaționale sunt receptate mai bine dacă vin de la egali, zice pedagogia), au cutreierat în lung și-n lat școala cu o campanie de conștientizare ce promova un stil de viață sănătos și obiceiuri alimentare așișderea.
Ziua 5: obiectiv realizat. Puncte în tolba noastră de concurs. Obiectiv realizat? Da și nu…, pentru că doar o campanie nu schimbă obiceiuri alimentare și comportamentale, să fim realiști. Provocarea abia acum începe. Mingea ne-a fost aruncată în terenul nostru, al adulților. Părinți, profesori, societate. Gusturile nu se discută… , nu se execută , ci se educă. Preferințele alimentare nu sunt înăscute, ci învățate. Deci, ce facem, cum facem? Dar , despre această provocare, în episodul al doilea.
Va urma….