Așa, ca și cultură generală, cândva prin 1945, unu’, Orwell, a scris un roman – “Ferma animalelor”, un roman distopic, cică. Așa scrie pe net, că doar nu era să le știu pe dinafară, le-am citit și io pe Wikipedia. Nu cartea, cartea am citit-o când eram copil. Asta, cu distopia, asta am cules-o de pe net, și, căutând să văd cum să zic și altfel, că distopie parcă suna a operație chirurgicală, am găsit termenul alternativ care să zică exact ce trebuie să zică: cacotopie, adicătelea o societate cacotopică se caracterizează printr-o formă oarecare de opresiune sau de control social. Sună familiar, nu? Deci, cacotopia contemporană sălăjeană, când vine vorba de animale, zice cam așa: cică, cu animalele stăm cam cum am stat și mai demult, cu mici schimbări la număr, așa, că se tot schimbă regimurile politice. Și zice statistica cacotopică că la boi lucrurile nu stau chiar foarte bine, că-s ceva mai puțini. Lucru firesc, de altfel, că s-au mai redus din posturile de șefi, de când cu toată politichia de 25 de ani încoace. De unde știm că-s boi? Păi de câte ori auzi că spune unul sau altul “Ptui, bou’ naibii de șef, ‘tu-i soarele și bongarii. Las’, că vin alții la putere, și-o să rămână, bou’ naibii, fără post!” Așa că, se pune cum că, în ce privește boii, lucrurile-s clare – depinde cine ia mai multe voturi. Treaba stă la fel și când e vorba de porci, adică, zice statistica, și ăștia-s mai puțini cu ceva, deși ăștia-s la vedere – ziua-s cu curu’-n mașină, iar noaptea-s la troacă, prin baruri. De ce zic că-s la troacă? Păi, dimineața, când ieși din casă, pe lângă blocuri rămân bălți după ei (unii ar zice că-i vomă, borală, mai pe șleau), semn că troaca a fost îndeajuns pentru toți: “Porcii naibii, alt loc nu și-au găsit să borască? Bă, porcule, du-te, bă, la mă-ta acasă, și borăște acolo!”. În ce le privește pe femele-porci, scroafele de prăsilă, așa zice statistica,  îs tot mai multe, adică poți să și alegi, atâta tot că trebuie să și arăți că ești un porc dotat, musai să bei până dai pe dinafară, semn al bunăstării materiale, că altfel s-ar putea ca scroafa să nu vrea să grohăie prin preajma ta. Noroc cu caprele și oile, ăstea fiind tot mai multe și cu tot mai puține pretenții (e de ajuns un suc și o plimbare cu motoru’). Problema-i că-s tot mai multe mioare și miei (minori, cum ar veni) care, crezând că capra înseamnă cu totul altceva decât o denumire a unui animal domestic, de turmă, stau ca atare. Ce ți-e și cu statistica asta…