Așa zice The Independent, un ziar din Marea Britanie, care are un tiraj de aproximativ 240.000 exemplare zilnic, că ei au realizat un studiu despre cum se conduce pe drumurile planetei, ca să poată face un clasament al celor mai buni, da’ și al celor mai proști șoferi din lume. La cei mai buni, olandezii sînt primii. La cei mai proști, românii sînt pe locul șase, în față conducând cum îi taie capul El Salvador, Guatemala, Venezuela, Columbia și Ecuador. Deci, cu alte cuvinte, dacă e să ne uităm la cine-i mai prost șofer decât românu’, se poate spune că sîntem cam pe primul loc, că la câtă drogăraie există prin țările ălea cinci, ce să mai zici, bine că mai sînt în stare să conducă, chiar și așa prost.

Un cocalar autohton… ăăă… ăsta, un conducător auto mioritic a luat piciorul de pe accelerație, un picuț, ca să nu facă crampe, și a deschis gura, că să le dea replica englezilor:

“Că, nnnnggg, bhă, tu crezi că-i ușor să nu dai prioritate, să nu semnalizezi, să nu stai la barieră ca fraieru’, să nu respecți limita de viteză, să-ți pui ca bou’ xenoane din ălea “tari, frate”, ilegale, cum ar veni, că să-i orbești pe toți și ca să se vadă cât de tare ești, să te dai jos și să te iei la bătaie fiindcă a îndrăznit cineva să te depășească ori că nu s-a dat la o parte din drum? Și, mai ales, tu crezi, bhă, englezeee, că să depășești prin stânga, prin dreapta, pe sus, pe jos, ba chiar și prin mașinile care-s pe drum, e ușor? Nu-i ușor, îți zic io, bhă, englezeee. Păi io, când mă trezesc, mă urc la volan. Nu contează dacă mă duc doar la baie, să mă piș. Întâi bag o tură prin oraș ca să mai depășesc puțin, că altfel nu mă simt potent, mai ales de când m-am bemweizat, adicătelea, cum ar veni, sînt cel mai tare, să moară toți dușmanii!

Bhăă, engleze, cum poți you să say că-s cocalar… ăăă, ăsta… șofer prost? Bhă, io-s deștept, chiar ‘ntelijent, dacă știi ce vreau să say. Fii atent acilea șa. Am mers, adică, ce zic, am depășit într-o zi, ca-n fiecare zi, tot ce am prins pe drum, ba, a naibii treabă, m-am depășit și pe mine însumi (greu cuvânt), nnnngggg. Adicătelea, dintr-odată, brrrrruuuum, trece o mașină pe lângă mine. Io, când l-am văzut, l-am spurcat și l-am înjurat și l-am scuipat de nu s-a văzut, bou’ naibii, adică cum, mă depășește el pe mine? După ce am ajuns la terasă, bhă, ăilalți m-or întrebat că ce-s așa bălit și scuipat pe îmbrăcămintea cea slim, adică la modă? Io atunci mi-am dat seama că, de tare ce-s, m-am depășit pe mine însumi, apoi, fin’că-s prea tare ca să fiu depășit, m-am scuipat de unul singur, crezând că mă depășește altu’. Deci, cu alte cuvinte, englezeee, dacă eram prost, aș fi putut să-mi dau seama că m-am depășit pe mine însumi, adică că-s așa de tare? Păi, nu, deci asta înseamnă că-s ‘ntelijent. So, poți să-ți bagi undeva clasamentu’, mai ales că voi stați pe dreapta, bhăă, ca fraierii. Păi dacă voi stați pe scaunul din dreapta, acolo unde, la noi, stau fufele, la voi unde stau, bhă? See, voi sînteți proști! Hai, ba pe-a mă-tii, că mai am de depășit pe ziua de azi.”