Dacă în serialul de pe Discovery Channel „Tehnici de supravieţuie” ni se exemplifică cum am putea face faţă unor situaţii-limită în natură, nimeni nu poate vorbi despre ce tehnici de supravieţuire are nevoie natura ca să ne suporte pe noi. Pe noi, OAMENII.
Nu mai e de bonton să învăţăm să facem un foc, atunci când poţi turna peste lemne un bidon de benzină şi, cu bricheta, să aprinzi vâlvătaia. Este de old school fashion să faci fotografii unor plante sau animale, atâta timp cât e mai simplu să le rupi sau să le fugăreşti. În faţa calculatorului sau televizorului, la discotecă, nu ai nevoie de cunoştinţe despre natură.
Pentru ce ai nevoie de astfel de cunoştinte atunci când laşi după tine resturi când pleci de la picnic, atunci când arunci la gunoi hârtia, sticla sau peturile care pot fi reciclate? Prin activităţile zilnice, majoritatea tinerilor „sprijiniţi” asiduu de adulţi, adevărate „modele” pentru viitor –dau dovadă că nu ştiu mai nimic despre încălzirea globală sau nu-i interesează poluarea, nu reciclează nici un bilet de autobuz şi nici nu-i interesează altceva decât ceea ce le produce satisfacţii imediate.
Cum pentru mulţi tineri asta reprezintă să fii cool, înseamnă că va fi foarte greu pentru eisă deprindă una din cele mai rafinate, sofisticate şi foarte necesare tehnici de supravieţuire din secolul nostru: educaţia.
Prin educaţie se capătă respect faţă de natură, ceea ce implică automat şi respectul faţă de sine.Este adevărat: e greu să aplici ceea ce ai dobândit prin educaţie atunci când vezi că gesturile tale par singulare, atunci când tu nu faci ceea ce face „toată lumea”.
Însă cu gesturi mici sau mai mari, făcute de tot mai mulţi tineri educaţi, se pot repara sau măcar stopa agresiunile împotriva naturii.
Prin multe din activităţile desfăşurate în competiţiaeducaţională „ecOprovocarea” elevii Şcolii Gimnaziale „Simion Bărnuţiu” au conştientizat că astfel de activităţi sunt benefice pentru ei, pentru mediu, căeducaţia ecologică e o provocare.
În cadrul unui învăţământ românesc modern, educaţia ecologică este un proces continuu, unde activităţile sunt selectate, de mare actualitate, şi de ce nu, foarte atractive.
• Şcoala nu trebuie să promoveze valori ecologice, ci să le propună.
• Nevoia individuală de plăcere a tinerei generații ar trebui orientată de către profesori spre tendinţa de a-i face bine şi lumii înconjurătoare. Dacă nu, peste toată educaţia se va aşterne efectul de seră, iar conştiinţa ne va fi poluată de sentimentul neîmplinirii.