Cam câte ore poate un pacient, fie el copil sau bătrân, să aștepte în fața cabinetului unui doctor, până să fie înștiințat că doctorul respectiv nu are timp ori chef de el? Asta-i o simplă problemă de aritmetică: te uiți la ceas atunci când te-ai așezat pe scaun, la rând, apoi te uiți la ceas, după ce medicul îți spune că, ghinion, nu te primește, să mergi la altul. Apoi, dacă reușești să îți ții nervii și indignarea în frâu, reușești să faci și problema de aritmetică elementară, al cărei rezultat se învârte în jurul a trei ore.

Acuma, problema asta e o ecuație cu două necunoscute, unde necunoscutele se referă la timpul pe care ar fi trebuit să-l petreci la consultul medical ORL, în urbea de sub Meseș. Dar cum consultul ia-l de unde nu-i, punem în ecuație ceea ce se știe, recte diagnosticul durerii în cot: Matio C.ea și Matio C.el. Ea, după ce dă ochii cu mama, deja disperată de cele câteva ore de așteptat în fața ușii, pentru că fetița ei are temperatură foarte mare, zice că nu are timp. Că nu are timp. Da’, cine știe, poate are timp el. El, o fi având, n-o fi având timp, asta e, iarăși, o altă necunoscută, pentru că a spus scurt și concis că nu primește fetița la consult. Dar, pentru că e om bun, nu cum ar zice alții, îi dă un pont, recte să se ducă mama cu fetița la alt doctor. Eee, ăsta da pont. În sfârșit, sistemul medical mioritic se pune în mișcare. Mișcarea unui bolnav de la un medic la altul. Ca la tenis. Un medic servește, altul e la primire. Mă rog, la refuzare, că degajează bolnavul în tribune, acolo unde, poate, este vreun medic care vrea să-și facă meseria, chiar și așa, cu timp ori chef lipsă.

Din fericire pentru mama respectivă, al treilea medic a primit-o, încheind, glorios, circuitul bolnavului în sistemul medical. Din nefericire, înainte să o primească al treilea medic, primii doi au zis că nu. De aia.