Și vine vestea cea mare, spaima gropoaielor zălăuane, cum că vin muncitorii cei vajnici ai… (chiar, bă, de-ai cui sînteți?) ăstora de se ocupă cu plombarea gropilor, umplându-le, cum știu ei, cu asfalt. Auzind una ca asta, sătui să-și rupă mașinile ori picioarele prin gropile fără număr de pe strada 22 Decembrie, ori a Crasnei, cum i se zicea pe vremuri, locatarii din zonă au ieșit și au curățat craterele citadine, ca să le fie mai ușor asfaltatorilor să le astupe. Din spirit civic. Și, după ce treaba a fost gata, au stat și au așteptat să vină asfaltatorii. Care vin înarmați cu lopeți, normal, și cu un utilaj din ăla, care tocănește asfaltu’, toc-toc. Ce mai, unele gropoaie, de spaimă, mai că s-ar fi ascuns una în alta, numa’ să nu le trăsnească asfaltatorii cu lopata în moalele capului, da’ cum să facă una ca asta, că ar fi ca și cum ar cădea ca prostu’ în groapă. Așa că s-au uitat cu jind la roțile mașinilor care treceau pe acolo, gândindu-se că n-o să le mai bulească bucșele niciodată.

Eee, și vin asfaltatorii, mărșăluind ca-n armată, cu tocănitorul pe post de tanc, de le tremurau gropoaielor chiloții pe ele de frică.

Locatarii, bucuroși, nevoie mare, așteaptă să vadă cum se umple gropoaiele cu asfalt. Și așteaptă… Și așteaptă.

Asfaltatorii, Batman-Batman.

“Nenea, da’ măcar o lopată, o lopățică, un scuipat, numa’ să fie cu asfalt, dacă se poate, că uite ce frumos le-am pregătit…”

Asfaltatorii, Batman-Batman.

“Nenea, păi ce facem, ne batem joc?”

Asfaltatorii, găsindu-și, brusc, cuvintele sub lopata de serviciu, bă, au grăit prin vocea purtătorului de cuvânt, recte Dorel de Zalău. Cităm:

“Nici dacă am avea o tonă de astfalt, tot nu le-am astupa, am mai văzut eu de astea.”

Batman? Tu ce zici? Pui o vorbă bună la șefii asfaltatori, să le astupe locatarilor de pe 22 Decembrie gropile, că și așa le-au făcut frumoase, numa’ bune de umplut cu asfalt, ori îți bagi picioarele în ele de desene animate cu supereroi și te duci în Gotham, că acolo nu-s gropi?