Zi eroică azi, și la Jibou, marcată cacofonic din toate puterile megafoanelor existente în oraș. La piață, din tăblăriile de difuri, urlă metalic cîntece de o jale petrecere, de te poți înțelege cu țăranii de la mese doar prin semne, ca între orbi. Mai bine băgau doar ceva metalic, că am auzit că fie el cît de hevi, se vinde bine pe la punctele de colectare a fierului.
Pi șentru – mno, bine, asta-i chiar doar așa, o vorbă, că nu se prea poate ști care-i centrul, ca să poți delimita după aia stînga și dreapta, ca tente politice, o voce își urlă din toți wațții de pe peretele catedralei înălțarea, așa să se audă în fiecare magazin, chioșc și bucătărie din apartamentele centrale. E vorba de uniformizare, globalizare și tasare, frate, toți să fim o apă și-un pămînt, c-așei romînul, ca-n balada lui Cașai. Apă este deja bugătă, cu pămîntul stăm mai prost, că costă al dracu de mult ăia 4 metri cubi din cimitire.