Da, societatea umană se îndreaptă în direcția cea bună. Adică n-o să se facă de râsul blocului, așa cum își face griji o mamă, în bancul care circulă pe internet, în care își dojenește fiul: Aha, deci în Spania nu vrei să te duci, în Italia nu vrei să te duci, fotbal nu știi să joci, manele nu vrei să cânți… Bine mă, atunci dă la facultate, să ajungem de râsul blocului!”

Ee, șansele ca tinerii frumoși și liberi să ajungă de râsul blocului sînt aproape nule. Fin’că de devenit diasporeni, care, din când în când, la comandă, își iau țara înapoi, e treaba gata rezolvată. Nici nu apucă să își pice Bac-ul bine, că deja îngroașă rândurile celor care, după câteva luni petrecute în străinătate, atunci când se întorc acasă și intră în magazine să-și cumpere țigări, uită brusc limba română. Aia pe care nu vor să și-o ia înapoi, că știi ce bine-i să te dai străinez? Plus că limba feisbucistă e mult mai ușoară, are doar câteva cuvinte de bază, recte “frumi, mulțu, distracțieee!, xoxoxo, iești belea” și, atunci când reușesc să descifreze calendarul “La mulțean!”. Pentru restul există statusuri. Deci, cu asta e clar cum stă treaba.

La fotbal și politică se pricep toți românii. De aia ne aplaudă UE de li se înroșesc palmele, din respect fotbalistico-politic. Cât despre manele, eee, aici e clar fără număr, manelele ie viața românilor. Deci, și treaba asta-i rezolvată.

Mai rămâne facultatea. Aici e ceva mai greu. Dacă nu reușești să găsești adresa fabricilor de diplome, acolo unde nici măcar nu e nevoie de prezență, doar de o taxă generoasă, nu-i nimic. De realizat, poți să realizezi ceva în fiecare zi. La fel cum au realizat, deunăzi, și un grup de tineri, evident, frumoși și liberi, care, după ce au coborât, da, ați ghicit, din mașină, în drum către bar au râgâit tare, să poată toți să fie mândri de realizarea lor:  “Asta-i prima bășină din blugii aiștia!”

Și au intrat în bar cu bășină cu tot. Nu știu cum au împărțit-o, că toți păreau la fel de crăcănați la mersu’ legănatu’. Și, desigur, inteligenți. De unde am dedus asta? Păi, bă, ăștia știau și limbi străine, diasporene, cum ar veni, pe care, cu toate cunoștințele în ale limbilor străine, n-am reușit s-o descifrez: “Bhrăă, ghrîîî, pula (monedă din Botswana) mee, chăă nngggg hîrghîîî prhîîî. Pula (oraș în Croația) mee!” Deci, clar, inteligență la purtător. Plus bășina. Cea care îi ghidează în viață, pe principiul “o bășină la timpul ei face cât două ore de stat pe budă.”