Pentru că tot avem de-a face cu instituțiile de stat, unele și la propriu și la figurat, că vrem, că nu vrem, am zis că ar fi bine să facem câte un mic rezumat de fiecare dată când intrăm în contact cu cei pe care-i plătim să fie în slujba plebei, a oamenilor simpli, cum ar veni. Evident, și dacă-i de bine, și dacă nu-i de bine. Deși, dacă scriem de bine, s-ar putea ca unii, colegi, cică, recte magazioniști sălăjeni, să zică, acolo, la ei, la rubricuță, că de aia scrii de bine, că pupi în fund, sau că întâi spurci, apoi pupi. Na, ce să faci, că așa-i duce capu’ pe unii, dacă scrii și de bine, evident, fără să primești reclamă pe bani ca să scrii așa, înseamnă țucătură. Primul gest care ne-a ieșit din deget a fost ăla care arată către obraz, apoi, chiar și Tăndălău fiind, îți dai seama că mai bine nu, că dacă ai ajuns să te mănânce degetu’, deja e prea târziu. Așa că lăsăm pe fiecare cu putința lui, în cazul de față, cu putința mică mică.

Ho, ‘napoi. Deci, despre instituții, recte Urgența. Că tot am ajuns acolo, ca însoțitor, am căscat ochii și urechile. Ieri seară, lume nu foarte multă, așa că ajungi repede la triaj. Întrebări, chestii, din alea spitalicești. Apoi ți se ia tensiunea. Și se ia, se ia, apoi se zice că-i mare și dă să se consemneze. Apoi vine doctoru’, trage un ochi și zice: “Degeaba iei tensiunea cu banda pentru copii, că n-o să arate în veci bine.” Noroc cu doctoru’, că altfel cine știe ce se scria în fișă, și-apoi să te tot consulte pentru altceva, numa’ pentru ce trebuie nu. Că fișa pacientului, așa cum se face la triere, are și ea importanța ei. Sau nu? Drept pentru care, nu ne place de asistenta de serviciu.

Doctoru’, în schimb, Balint, pare-mi-se, ăsta da. Că, stând ceva timp în sala de așteptare, între alții, am apucat să văd cam cum bate vântul doctoresc. Și bate bine. Omul chiar era interesat să explice aparținătorilor ce și cum, dădea sfaturi, apoi pleca să vadă din nou bolnavul, revenea cu soluții, toate pe un ton calm, cald și cu răbdare, politicos, omenos, așa cum te și aștepți de la un doctor. Că de aia te faci doctor, că-ți pasă. Eee, ăstuia chiar se vedea că-i pasă, cel puțin la momentul respectiv. Și, când vezi că cineva își dă silința să facă bine, parcă te simți și tu, bolnav sau nu, mai bine. Drept pentru care, ne place de doctor.