R E D I R E C T I O N E A Z à 3,5%  

   D O N E A Z Ã!   Susţine-ne!     
|  CONTACT  |

GAZETA DE ONLINE - o altfel de gazetă de perete, un fel de oglindă socială contemporană

Din ciclul „Basme populare româneşti”: Tăndălăul cel voinic şi coşul gol de aur

tandalaul_si_cosulŞi fiindcă e vremea cumpărăturilor, iar nepoţii au scrisorile trimise deja către Moş Crăciun, Tăndălău nostru şi-a băgat mâinile în buzunare şi a luat-o la picior prin fleoaşca de afară. Ajuns la magazin, bagă fisa în cărucior şi o luă agale printre rafturi, cu ochii la dulciuri. Dar, fiindcă se circula bară la bară, omu’ nostru, obraz finuţ fiind, lăsă căruciuorul la capăt de rând, să nu încurce, vezi, Doamne, zmeii în căutare de pradă. Apoi, îşi umple braţele cu dulciuri, care mai de care mai apetisante, de-i era gura plină ochi de bale, şi o ia către capătul de rând unde era parcat căruciorul fermecat. Ajunge acolo şi dă să deşerte bunurile în… În ce? Că căruciorul (cacofonie la cerere) ia-l de unde nu-i. Acuma, Tăndălăul, cu gura uşor deschisă de la vorbele rămase tâmp pe limbă, s-ar scărpina în cap a mirare, da’ cum? Că braţele-s doldora de dulciuri. Aşa că dă o raită pe după rafturi, apoi încă una, din ce în ce mai repede, că da de a da de căruciorul buclucaş, şi prinse aşa viteză că aproape putea să-şi de-a singur şuturi în fund. Apoi, puse frână bruscă şi cugetă: „De luat aş mai lua, da’ unde naiba să le pun? Aş lua şi-n gură, dulciuri, da’ tare mi-e că nu mă pot ţine până la casă şi o să ajung cu dulciurile molfăite toate.” Aşa că, Tăndălăul cel voinic se lăsă păgubaş, başca 50 de bani în monedă galbenă rotundă rămasă bir în cărucior, şi plecă către casă prin aceeaşi fleoaşcă maronie prin care venise.




 
  

niciun comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published.