E Ziua Națională a României. Deci, mai încercăm o dată, poate reușește: “Deșteaptă-te, române!”. Asta, chiar dacă, zilnic, îmbrăcat sub forma statului de drept (în traducere liberă a sta drept în fața stăpânilor și al acoperiților acestuia), îndemnul sună ceva de genul: “Lasă, iobage, mai ia o gură de mamăligă, că, vorba aia, capul plecat sabia nu-l taie. Yes, I’m coming, Ja, Ich komme!”

Acuma, după 20 și ceva de ani de democrație originală – timp în care salariul mioritic a ajuns printre cele mai mici din Europa, prețul la carburant, printre cele mai mari din Europa, iar prețurile de la supermaketuri, adică la mâncare, sînt mult mai mari aici, pe plaiuri mioritice, decât în țările cu democrația la vedere -, ar fi trebuit să ne ajungă. Ar fi trebuit să ne ajungă să dăm pe nimica toată bogățiile pământului ăstuia, doar pentru ca ăia de semnează în numele românilor să își umfle buzunarele cu comisioane atât de grase, că ar fi de ajuns să se construiască încă o Românie, de la zero. Ar fi trebuit să fie de ajuns să ni se spună că produsele noastre tradiționale nu-s bune, așa că mai bine să mâncăm E-urile lor. Ori că trebuie să închidem fabrici, ca apoi să le poată cumpăra ei pe nimica toată. Ori că trebuie să-i lăsăm să ne taie pădurile, pentru că așa-i europenește corect. Ori că trebuie să le vindem lor pământurile, ca să aibă de unde ne alunga. Ori să exportăm grâul la preț de nimic, pentru ca apoi să ni-l vândă înapoi la un preț mult mai mare. Ori să nu mai producem medicamente, ca să înghițim pastilele lor mult mai scumpe și care, de multe ori, mai mult ne îmbolnăvesc decât ne fac bine. Ori să-i lăsăm să ne învrăjbească, ca să poată conduce ei mai ușor. Ori…

Și, câteodată, ne ajunge, atâta tot că, atunci când ne ajunge și ieșim în stradă, ies și acoperiții, slugoii stăpânilor, cum ar veni, și tot cum vor ei iese, românii rămânând cu același oftat greu, a neputință. Iar cea mai mare realizare a lor, folosindu-se, evident, de cea mai reușită invenție a lor, recte rețelele de socializare, e să ne convingă că, de fapt, asta vrem noi, iar ei nu fac altceva decât să ne ajute să obținem “ceva-ul” ăsta.

Bă, fuck you!

De Ziua Națională a României, mai încercăm o dată: “Deșteaptă-te, române!”