Zice-se că în Soho e bine să mergi mai pe seară, după ce soarele îşi cam pierde pofta de stat pe cer şi lasă locul luminilor din lampadare. Atunci cică străduţele înguste au un farmec aparte, iar cartierul londonez este gata să ofere de toate pentru toţi, începând cu muzică, baruri, puburi, mâncăruri cu zeci de arome ori bordeluri cu perdele colorate la ferestre. Ei bine, firea mea zăpăcită şi răzbrătită împotriva spiritului de turmă mi-a zis că-i musai să dau o tură prin Soho ziua-n amiaza mare. Aşa, să-mi pice bine mie toată căldura şi lumina astrului care se lăfăie în înalt şi să pot căuta primăvara preţ de câteva ore.

Ce-mi place mie în cartierul ăsta sunt străduţele astea lungi, cu case colorate şi fistichii, pline de turişti cu rucsacul în spate. Abia de s-a zburlit în verde copacul din intersecţie, dar turiştii mei asiatici defilează deja în pantaloni scurţi de sezon estival. Şi dacă pentru ei e vară deja, atunci hotărât lucru trebuie să îmi aflu şi eu primăvara azi prin Soho.

Dacă se întâmplă să te rătăceşti pentru că te-ai lăsat furat de vreo străduţă, clădire sau vitrină, nu-i nici bai. Savurează culorile tari şi detaliile. Mie mi-a plăcut tihna bicicletei sprijite de stâlp.

De la mine pân’ la tine să fie drumul pavat doar cu cărţi. Bucurie mare în sufletul meu de fiecare dată când găsesc librării. Iar în Soho sunt multe, iar ăia 10 metri de asfalt îi tropăiesc lălăind fericită: „Fain! Fain! Fain!”.

Nu-s arhitect şi n-am veleităţi în domeniul ăsta, dar cum să nu-ţi placă o clădire în ale cărei ferestre râde soarele?

Cred că primăvara poate fi cum vrei tu şi poate împrumuta absolut orice gust îţi trece prin cap şi prin suflet. Iar dacă ai chef de shopping, poate primăvara asta e retro şi hai-hui.

Ce spuneam? Plase şi shopping? Biciclete? Ori de toate pentru toţi?

De după colţul clădirii se hlizeşte soarele, din vitrină îmi face cu ochiul un croissant şi o ceaşcă de ceai. Să fie englezesc, cu un strop de zahăr şi lapte, că tot suntem într-un local cu nume franţuzesc.

Vorbeam de multi-culti? Să mutăm munţii din loc atunci, să schimbăm polii pământului, să deplasăm puţin Londra mai către Soare-Răsare şi să aducem Asia în Soho. Aşa, puţintel, zic.

Când iei la pas străduţele multe mai devreme sau mai târziu dai de clasici. Dominion Theatre, construit în 1928-1929, ori celebrul Hippodrome, deschis în 1900 pentru spectacole de circ şi varieteu incluzând numere cu cai superbi, de rasă, şi care găzduieşte acum Boom&Bang Circus şi Soho Burlesque. Bătrâne clădiri, dar ce superbe detalii arhitecturale au! Şi câte primăveri au văzut de-atâta amar de ani, şi câţi oameni şi suflete şi istorie!

Şi-apoi mai e muzica. Uluitoare străduţe cu vitrine pline de instrumente muzicale, de CD-uri, de partituri celebre, de unde răzbate adesea un ritm uşor de jazz. Pentru azi, o mostră de Sister Ray, acest magazin unde găseşti viniluri ori CD-uri rare şi pentru care cunoscătorii îşi deschid bucuroşi inima şi portmoneul.

Când să plec, o vitrină cu nişte litere uriaşe îmi zice să umplem oraşul cu artişti. Îi dau rapid dreptate. Hai să-l umplem cu spirite libere de artist. Cu frumos. Şi cu soare. Şi cu primăvară, că tare bine a fost să mă joc de-a v-aţi ascunselea cu ea în Soho.