Stăm, cuminți, la barieră la Ciocmani, într-un clipocit ca de sirenă de șalupă de ceață, a semafoarelor roșii, semn că vine trenul. Tramvaiul și apare, destul de repede, și oprește în haltă, doar ce capătul i-a trecut de drum. Clipoceala roșie a semnalului de barieră continuă, însă, cu tot cu sirena de avertizare. Oamenii coboară valuri din tramvai, te și miri unde au încăput atîția. Nervos, Renaultul Kangoo din fața noastră, de un galbăn ce te duce la gîndul la căcăraie, ambalează și trece calea ferată. Pe roșu. Noi stăm, că așe e legea. Pentru majoritatea. Un alt nervos din spatele nostru, ambalează, ne ocolește și trece și el calea ferată. Tot pe roșu. Abia cînd trenul o ia din gară, semnalul se schimbă pe alb. Rulăm încet, ajungem în Surduc, cînd un jipan, trece furios pe lîngă noi. Ba ne mai și blițuiește, că de, mergem legal cu abia ceva peste 50 la oră. Nici nu poți altfel, drumul e plin de puradei, pe care dacă-i lovești, îi plătești ca noi. Culmea, după ieșirea din sat, jipanul reduce viteza și rulează a melc. Normal, dacă nu mai poate încălca nici o regulă a vitezei, n-are farmec. În Jibou, unul oprește la barieră, ca să ia doua persoane, să mai scoată un ban. Nefiind loc, stăm în spatele lui, în curba intersecției. Cînd vrem să-l ocolim, omul o tulește din loc, fără semnalizare, mai să ne lovească, ba mai și face semne disperate cu degetul mijlociu. Bag sama că vroia să rămînă fără el.
Și, stai și te gîndești …sînt pline șoselele de imbecili, care nu au alt gînd, decît să te depășească, indiferent de situație, ori să te încurce. Cînd poliția stă ascunsă, să-i prindă pe ăia care merg cu 62 la oră, pe bulevard. Își împing în față radarele, parcă din scene de cameră ascunsă, pentru că scopul lor nu e să îi scoată de pe drum pe toți căcănarii, ci să amendeze, că, de, timpul trece, leafa vine oricum, de la fraierii ce, totuși, cît de cît mai au o urmă de bun simț.