Luni e pentru majoritatea o zi nasoală – iar la serviciu, iar șefu’ care te tot bate la cap, doar așa, că-i șef, iar rutina, bat-o vina. Și, pe lângă toate astea, dacă vrei să mergi la piață și treci pe lângă inspectoratul școlar, nasul, cu o mișcare bruscă, necontrolată, ți se mută la stânga, mai să te tragă după el. La stânga, pentru că la dreapta, pe tot peretele inspectoratului, e un pișoar imens, cu urme încă proaspete de la petrecăreții de week-end. Și puteeeee… Oricum, după ce-ți revii din șocul provocat de mutarea bruscă a nasului la stânga (fără legătură cu politica), îți continui drumul, clătinat de-acuma, către piață, unde, dacă mai poți deschide gura, ceri și legume sau ce-o mai fi. Acuma, nu cred că ăia de își fac veacul pe la etajul vî, toată noaptea, bălăngănindu-se între două beri și-o cinzeacă, au ceva cu inspectoratul cu pricina, deși, la cât haos e în învățământul românesc, mai că te trec toate treburile, da’ chestia e că lor li se pare că-i o budă. Locu’ respectiv, nu învățământul românesc. Așa că, toată noaptea, între “să ne simtem bineeee” și “fărăăă număăăăr”, ies băieții de băieți afară, la aer, și pentru că tot li se aerisește neuronul, ce-ar fi să-și aerisească și prohaburile. Și, dacă tot au reușit să și le găsească, de ce să nu se și slobozească, într-un jet solidar, pe peretele inspectoratului, care, așa mare cum e, n-ai cum să nu-l nimerești. Apoi, bucuroși nevoie mare că n-au făcut pe lângă, pișercoșii, cu prohaburile lăsate deschise, picurate pe ici pe colo, se întorc la etaj, bucuroși că au făcut loc de înc-o cinzeacă și câteva beri, pe care o să le ducă la gură cu aceeași mână cu care și-au scuturat cei câțiva centimetri din dotare. Bineînțeles, fiindcă nu e rost de hoaspe de la infractorii periculoși care mânâncă semințe, nici urmă de polițai locali, deși, sigur-sigur, putoarea ajunge și la sediul cu oameni cu caschetă.